Și chiar așa, domnule Ciolacu. Unde s-au dus împrumuturile de 200 de miliarde de lei?

Este a treia oară când aud de împrumuturi ale statului de 200 miliarde de lei făcute între 2020 și 2022, bani despre care nu se știe nimic. Prima oară a pomenit Mihai Tudose, care îmi spunea că abia așteaptă să vadă execuția bugetară, că nu se justificau împrumuturile. Execuția a trecut și omul a intrat în silenzio stampa. Ceva mai recent, ministrul Sorin Grindeanu a vorbit despre aceleași 200 de miliarde de lei, iar ultimul care a aruncat suma a fost premierul Marcel Ciolacu.

Statul român nu știe ce s-a întâmplat cu cele 200 de miliarde de lei împrumutate de Guvernul PNL-USR între 2020 și 2022. Aceasta este concluzia șocantă după declarațiile reprezentanților PSD. Cum să nu știi așa ceva? Execuția bugetară, luată la bani mărunți, ar arăta clar prin ce conturi au fost distribuiți banii împrumutați. Și, mai ales, cum au fost cheltuiți. Vreo 50 de miliarde de lei s-au dus pe vaccinurile Covid luate de Cîțu, iar alte zeci de miliarde de lei pe achizițiile directe din pandemie, inutile, cu valori supraevaluate, cu bani grei dați în avans și produse nelivrate, cu izolete și spitale mobile nefolosite și cu măști cumpărate cât pentru toată planeta și de către instituții care nu aveau nimic de-a face cu sectorul medical. Iar în treacăt fie spus, după raportul Curții de Conturi despre achizițiile din starea de urgență, cu sesizări penale cu tot, nimic nu s-a întâmplat. Vigilenta DNA ne spune că are zeci de dosare în lucru, dar că treaba merge greu, pe motiv că nu primește răspunsuri de la firmele din străinătate. Inculpat a fost unul singur, șeful de la Unifarm, dar am înțeles că acum e și ăla bine-mersi. Bun. Cu anticorupția știm cum stăm, de la Kovesi încoace, așa că nu ne punem nicio speranță că băieții ăia vor face vreun dosar greu pentru instanță. Dar, totuși, mai sunt cam 100 de miliarde de lei care lipsesc cu desăvârșire. Și nu pot să nu întreb unde sunt banii României, pentru care plătim acum dobânzi uriașe, cu efecte directe în nivelul de trai al populației. Întreb și eu așa, cum l-au întrebat pe ministrul de finanțe din Niger.

Le-a bătut obrazul

Interviul cu Marcel Ciolacu, luat de Ion Cristoiu, a fost, fără doar și poate, unul exploziv, în care premierul a punctat, a atacat și a amenințat voalat în mai multe direcții. Însă cea mai importantă ”zicere” a fost legată de absența celor 200 de miliarde de lei. ”Suntem singurul stat din UE care are acord cu deficitul, deși nu doar noi am depășit deficitul. De ce? Pentru că un Guvern a avut de 9,2 deficit! Mai clar, au fost împrumuturi de 200 de miliarde de lei făcute în doi ani. Trebuie să avem o proporție, toate pensiile sunt 100 de miliarde, deci de două ori pensiile au fost împrumutate. Au împrumutat și alte state, dar au întors în economie sau în măriri de pensii. În doi ani nu s-a mărit nicio pensie și s-a întors în economie 2%. Vreau să aflu unde s-au dus acești 200 de miliarde împrumutați, că nu au fost nici în salarii, care au fost înghețate, nu au mărit pensii. Nu mă deranjează critica, cu asta ne ocupăm, dar ipocrizia mă scoate din minți! Știi foarte bine că acum România se împrumută să acopere dobânzile și ratele făcute de tine și ai tupeul să fii ipocrit să comentezi la TV?! Sunt lucruri care depășesc bunul-simț”, a declarat premierul Marcel Ciolacu. Asta a fost tot? Le-a bătut obrazul și atât? Păi, așa cum spuneam, dacă cineva vrea să afle, are toate pârghiile necesare să o facă. Iar anul trecut, ministru de finanțe a fost Adrian Câciu, de la PSD. Și atunci, ori nu vor să știe, ori știu și nu sunt pregătiți să dinamiteze coaliția.

Tăiați de la achizițiile militare!

Vorbind despre problema deficitului bugetar și măsurile dure pe care este obligat să le ia, Marcel Ciolacu nici nu a pomenit despre presiunea pusă în aceste momente critice de achizițiile de armament. Miliardele de euro cheltuite în sectorul militar sunt sfinte și nimeni nu se poate atinge de ele. Miliarde care se duc pe importuri și care dezechilibrează grav balanța comercială. Dar probabil că acesta este prețul plătit pentru a fi partener strategic (denumire dată aproape tuturor statelor din UE) și membru NATO, să cumperi cu nemiluita, din bani împrumutați, tehnică militară second-hand, care nu îți va folosi la nimic, niciodată.