Brătianu? Să-l văd eu astăzi pe unde scoate el cămașa cu războaiele astea nucleare! Privind din balconul imperial ploaia de meteori purpurii care venea de dincolo de orizontul vizibil, prințesa Amabalamaia din Huantamatanor i-a spus amiralului ei, Patontiakov, că a auzit vuietul pe care îl făceau furtunile oceanice animând motorul istoriei şi că se temea pentru supuşii ei care trăiau printre algele de lumină veche.
Tocmai primise un mesaj secret de la amiralul nordicelor care o rugă să-şi trimită armada scânteietoare în punctul de conjunctura magnetică Huabobassa pentru a i se alătura în bătălia împotriva delfinilor cicălitori din Puertillo Picator, un nod temporal aflat chiar sub Lipscani, în Bucureștiul de altădată. Şi bătrânul împărat al oglinzilor de ape din Jabahab Ab Jabadah a auzit glasul dezmăţatelor furtuni oceanice după ce trecuseră deja cinci mii de ani de la moartea bietului Peste Orb. Un astrolog s-a furişat într-o noapte ploioasă printre coloanele de ceaţă ale palatului imperial. S-a împiedicat în barba-i liliachie. Şi-a vălurit uşor mantia înstelată învolburând aerul cald. A tuşit uşor parcă nevrând să-l tulbure cumva pe bătrânul împărat care trăgea înfrigurat cu urechea la palpitul universului plin de universuri în apropierea telescopului oficial. A dat să se întoarcă, speriat de gândul său nebun.
Aflase că epocile se desfăşurau deodată şi că nu-şi urmau una alteia. Știi ce cred? Cred că Brătianu, Popescu și Pacherowsky sunt legați în mare taină de Aquarium, șopti prințesa citind istoriile în bolul ei de argint. Clonele lor au ajuns în regatul nostru aduse de palpitul câmpurilor magnetice. Ce crezi, astrologule despre asta? O să vină și la noi revoluția acvatică din 1989?!? Dar Socialismul? Socialismul ar fi dar nefiind Stânga, la Fundament, Socialismul este numai o ipostază a Utopiei, o Mască a unui Nefiind.
Instrumentarea Socialismului e un fel de înregimentare în Plictis, în Habotnicie, în Declamaţie sau în Orbire vremelnică. Pus în mare pericol, Statul devine ireal în Socialism iar Socialismul, în perversitatea lui, potriveşte un trend de viitorime, straniu, de neconceput, numindu-l ţanţoş, Comunism. Dar Stânga a fost tot timpul Imperială. Are aceasta stare a ei, Imperială. Este un Mare Ascuns al conceptului iluzoriu de Stânga.
E starea Imperială a Mediocrităţii care, speriată de inutilitatea ei in Univers, se iubiceşte cu fantasma Stângii, dedulcindu-se la degustul Puterii, pentru a se salva de singuratatea care o răpune, acolo, lăuntric, fără drept de apel. Stânga a fost întotdeauna Imperială dar milioane de oameni s-au păcălit mortal crezând că iluzoria Stângă i-ar salva din impropriul fiinţei în Universul Vălurit. Imperială fiind ca stare, Stânga e convenabilă, din punct de vedere istoric, tuturor momentelor imperiale fie dinspre exterior spre interior, fie dinspre Centru spre Periferie şi viceversa.
Stânga e mai mult decât masele frenetice cântând şi dănţuind fantomatic, cucerite de ideea plictisului total, dulce şi odihnitor prin dominaţia multului produs de cei mulţi. Stânga e mai mult decât noi doi suntem la fel deşi nici fulgii de zăpadă, ce ciudat, nu seamnă unul cu altul, a fi la fel fiind de fapt a fi unul şi acelaşi! Imposibilitatea ar fi că, dacă Stânga chiar ar fi reală, liberă şi producătoare de sens, ar însemna că în Universul Vălurit ar fi doar o singură fiinţă ceeea ce, ciupindu-mă de ureche, descopăr că este o mare nerozie.
