Obligativitatea instituită pentru operatorii economici din sectorul agroalimentar de a raporta stocurile la Ministerul Agriculturii este încă o dovadă a crizei bugetare accentuate în care se află România. Securitatea alimentară a unei țări nu se asigură prin raportarea stocurilor și o sancțiune simbolică pentru cei care nu o fac, ci prin achiziții substanțiale la rezerva de stat, golită, deja, de donațiile non-stop către Ucraina.
Securitatea alimentară a populației unei țări nu se bazează pe stocurile unor multinaționale, ci pe stocurile create la rezerva de stat, așa cum procedează toate țările din lume, nu numai din UE. Așa cum am mai semnalat, în România există o lege, pe care nimeni nu vrea să o schimbe și care prevede stocuri la rezerva de stat pentru doar trei luni, când în Europa acestea se fac și pentru doi ani. În această perioadă de criză profundă, în special în agricultură, pe fondul cerealelor din Ucraina care i-au băgat în faliment pe fermieri, statul român era dator să achiziționeze masiv cereale de la fermierii români pentru rezerva de stat, rezolvând două probleme deodată. Ca să faci astfel de achiziții, este nevoie, însă, de bani, dar fiecare leu disponibil sau împrumutat de pe piețele internațioanle a fost direcționat către achitarea în avans pentru dotări militare doar pe hârtie. Ca să dea impresia că a făcut totuși ceva pentru securitatea alimentară a populației României, Ministerul Agriculturii a dat o lege și, acum, și normele de aplicare ale acesteia, prin care îi obligă pe toți operatorii economici din sectorul agroalimentar să-i raporteze stocurile. Amenzile în caz de refuz sunt ridicole, bineînțeles, iar controlul sau sancțiunile pentru raportarea incorectă nu există, deocamdată.
Se pregătesc de situații de criză
Potrivit Ministerului Agriculturii, securitatea alimentară reprezintă preocuparea permanentă a tuturor statelor europene, și nu numai, care trebuie să identifice pârghii viabile pentru ca sectorul agricol și al industriei alimentare să își păstreze capacitatea de a furniza populației cantităţi suficiente de produse agroalimentare de calitate superioară, sigure și nutritive într-o gamă sortimentală diversificată. Iar în acest context, trebuie îmbunătățită planificarea pentru situații de urgență pentru a fi gestionate riscurile ce pot amenința lanțurile agroalimentare, respectiv securitatea alimentară în România, în perioada unor situații de criză generate de calamități naturale, dezastre, conflicte militare, epizootii, pandemii, raportate la întreg spectrul de amenințări, inclusiv hibride. Același minister al Agriculturii susține, în proiectul de ordin cu normele metodologice, că datele colectate vor fi utilizate pentru creșterea producției interne de produse agroalimentare, stimularea producției interne de produse procesate similare celor din import, creșterea volumului de produse procesate cu valoare adăugată ridicată destinate exportului și pentru creșterea ofertei de noi produse agroalimentare românești destinate exportului.
Atenție! Vin politicile publice!
Potrivit proiectului de ordin, rapoartele cu stocurile produselor agroalimentare ale privaților vor contribui la identificarea categoriilor de produse sau a tipului de produse deficitare sau excedentare, a provenienței materiei prime și vor înlesni cuantificarea impactului real al măsurilor și a efectelor acestor măsuri, prin politicile publice elaborate de către Ministerul Agriculturii. Dar, să nu ne agităm inutil. Sistemul Electronic de Raportare al Stocurilor de Produse Agroalimentare din România este abia în fașă sau în proiect, iar până la funcționarea acestuia se prea poate să și uităm complet de raportările de stocuri. Ar mai fi de spus că firmele s-au arătat indignate de această cerință de raportare, pe motiv că le-ar afecta interesele economice, însă Ministerul Agriculturii a dat asigurări că toate datele colectate vor rămâne confidențiale (!).