De ce vor taklamanezii, liliputanii, marşafonezii, ruşii, americanii, zevzecii, chinezii, brahmaputriştii, zimabuienii, extratereştrii să controleze Biserica Noastră? Un om de-al lor, se răhăţea la tembelizor în capu naţiunii mai zilele trecute cu savantlâcuri de doi lei şi nici un român vajnic nu i-o dădea la moacă meserie.
Asta pentru că suntem nişte fricoşi cu toţii, ce să mai vorbim. Javra asta, bastokoneză, bimbireză, gurbulaneză sau arămie, gălbejie-roşie până în vârfu urechilor e un personaj amestecat foarte în istoria noastră apropiată. Asta e. Jigodia cea roşie băga fitile despre bunii noştri preoţi dar se vedea de la o poştă de ce bătea mârţoaga naţională cu vîrf şi îndesat. Iar fi plăcut zevzecului să se urineze pe odoarele Bisericii Noastre, mama lui de matracuc. Să-şi pună pofta-n cui că NOI îl cunoaştem, paştelemamilui de vândut! Dar americanii? Dar extratereştrii? Toţi vor să pună mâna pe biata noastră ţărişoară, nu-i aşa, looool? Iar noi ne bocim în păpuşoi şi ne dăm viteji foarte pe Net dar pe realitate furăm de jefuim, ne înţolim la mişto, ne tragem maşinuţe bengoase şi ne dăm artiştii lu peşte prăjit, manelişti, intelectualişti şi rătăciţi-sadea.
Mai mare răsu, nu-i aşa!? Așa că, să vezi tu comedie! Canțarola de argint adusă de Mache, bucătarul pizzeriei Aldo de pe Lipscani, a rămas arestuită în bucătăriile Parlamentului din pricini necunoscute după un protocol de zile mari, ce mai poveste. Şambelanul din subsolurile prearespectabilei instituţii nu a vrut nici în ruptul capului să înapoieze preţioasa comoară adusă de nişte chelneriţe focoase tocmai din Orientul Îndepărtat. După câte mi-a povestit Mama Mare, chelneriţele au trecut prin tot felul de peripeţii dar tot drumul au fost straşnic păzite de un înger necunoscut.
Aseară, bucătării de pe Lipscani au luat cu asalt Parlamentul, altoindu-i zdravăn cu polonice de aluminiu pe toţi cei care au încercat să le stea în cale. Un şobolan pişicher mi-a zis că mofluzii de jurnalişti habar n-au avut de toată tevatura pentru că bucătarii au fost învăluiţi în mantii magice de un oarecare Isărescu. Şi, un şoricel, care tot vine pe la pizzeria mea după caşcaval, mi-a povestit despre nemaipomenita cruciada străduindu-mă să mă convingă că acest Isărescu ar avea legături de taină cu barosanii din Shambala.
Mama Mare mi-a cerut un Nurofen şi s-a dus la culcare iar şobolanul a tulit-o să aducă noi veşti despre făloasa cruciadă. Şoricelul încă mai bagă fitile dar eu nici nu-l mai aud pentru că mă uit la nişte gagici ca lumea care se drăgălesc pe postul ăla TV unde intri numai codificat. Acum ştiu că în zori o să mă trezesc pe cap cu Barzoti, bucătarul de la Bamboo. Ce flecar! Să vezi ce baliverne o să-mi toarne despre cruciada asta şi cum o să mă mai aburească. Îmi încarc flinta bine de tot şi o pun sub tejghea, s-o am aproape.
Am de gând să-l pun pe fugă pe malagambist. Dacă face pe nebunul, mă jur că mă duc la Pro TV şi dau totul pe faţă, să ştie întreaga ţară ce se întâmplă pe furiş la Parlament. Asta e. Până una alta mă uit în oglindă şi bat din aripi pentru că s-a făcut o căldură insuportabilă.