Ovidiu Bufnilă, Președintele României, a pus ochii pe tine

Ovidiu Bufnilă, Președintele României, a pus ochii pe tine așa că nu mai ai scăpare. Dacă Președintele României te cheamă la Cotroceni, trebuie să te duci, nu-l poți refuza. Așa că povestea asta de astăzi e numai între noi doi. Acum ești la Cotroceni, față-n față cu Președintele României.

Îți vine să râzi, nu-i așa?! Câte vieți i-ar trebui unui Adevărat Președinte să stea el de vorbă cu milioanele de români, unul câte unul, așa, sincer, fără ocolișuri? Da, asta e o chestie de râs, nu încape îndoială, e science fiction curat! Dar uite că acum ești cu Ovidiu Bufnilă față-n față, îi poți zice ce vrei, îi poți cere ce vrei, îl poți minți, îi poți spune adevărul. Tu alegi, se înțelege, ai această libertate de neprețuit.

Așa că Ovidiu Bufnilă, Președintele României, pentru prima oară în istoria acestei țări aproximativ paradoxală, aproape nebună, incredibil de frumoasă, stă de vorbă cu tine, față-n față. Dar cine ești tu? Oh, poți fi oricine, așa, pentru început. Un copil zănatec, o gospodină harnică, un șpringar isteț, un profesor îndrăgostit de munca lui, un inginer inteligent, un doctor inspirat, un preot sfătos, o curvă de cartier, un politician fățos, un om de afaceri perspicace, un chelner șmecher, un muzician plin de har, un sculptor, un cioban zâmbăreț, un pescar neobosit, un polițist cu frica lui Dumnezeu, o asistentă medicală sufletistă, o funcționară cuminte, un militar curajos și așa mai departe. Tu ești mereu chemat în istorie să muncești pe brânci, să plătești impozite astronomice, să te duci la război, să faci copii, să ai grijă de copii, să nu crâcnești sau, dimpotrivă, să te răzvrătești, să fii politicos sau, dimpotrivă, sictirist.

Tu ești mereu ucis în istorie în accidente imprevizibile, incidente halucinante, lupte de stradă, intemperii și calamități, accidente feroviare, bătălii fără de număr. Tu ești cel chemat să votezi, să fii supus sau, dimpotrivă cârtitor. Tu ești cel chemat să dai seamă sau să te furișezi, să furi sau, dimpotrivă, să fii evlavios. Pe umerii tăi se sprijină o întreagă lume nebună de-a lungul tuturor vremurilor. Dar suntem acum față-n față. Tu te uiți la mine pe sub sprâncene și râzi de mine, pe ascuns, în sufletul tău, deși fața ta pare serioasă. Dar asta e firea umană. Poate că ești pe cale să-mi spui că eu, ca Președinte al României, în actuala situație stelară, nu am nici o șansă să fac ceva pentru tine, că sunt la mâna imperiilor cosmice, a fenomenelor cosmice, a miracolelor cosmice care mă covârșesc. Poate ești gata să-mi spui că generalii din jurul meu mă manevrează inteligent și pervers și eu nici habar nu am. Poate că vrei să-mi spui că sunt un zgârâie-brânză și că numai gura e de mine. Poate vrei să-mi spui că nu am armată.

Cu ce să lupt? Atunci n-ar trebui să fii tu armata mea?! Poate vrei să-mi spui că partidele politice manevrate în mod ticălos de forțe de aiurea, planetare, cosmice, galactice, de toate culorile, îmi vor face de petrecanie. Atunci n-ar trebui ca tu să-ți aperi Președintele? Dar dacă tu crezi, ești convins, că Președintele nu ți-a adus până acum nici un folos atunci, nu-i așa, e în dreptul tău să-l lași de izbeliște. Și atunci vei înțelege de ce astăzi te-am chemat să stăm de vorbă, să găsim o cale de înțelegere. Desigur, agenții de marketing, agenții electorali, institutul de statistică și așa mai departe te-au numărat la grămadă, așa ca pe un simplu număr de numărat. Dar eu m-am gândit că tu ești de fapt un om viu, bărbat, femeie. M-am gândit că ai o inimă, un crez, ceva anume, tainic și drag. Hai domnu’ Președinte că mă faci să plâng, zici tu oarecum amuzat, gata, gata să izbucnești într-un hohot de râs strașnic. Cinstit să fiu, și eu aș râde cu poftă dacă aș fi în locul tău. Poate că o să-mi spui că, de vreme ce ai o singură viață de trăit, te doare la bască de Președinte, să se descurce că doar nu tu l-ai pus Președinte.

L-au pus alții în locul tău, să se spele ei cu el pe cap! Și dacă te voi contrazice?! Și dacă Ovidiu Bufnilă, Președintele României, o Românie Imaginară, se înțelege, știe cum să fie un Președinte Adevărat?! Ce înseamnă asta, oare, e ceva imposibil, aiuritor, idealist, fantezist?! Și dacă nu e așa?! Și ce ar fi să fie un Președinte Adevărat?! Unul care nu se are pe sine. E de neconceput. Și de ce nu s-ar avea pe sine de vreme ce și el e o ființă trecătoare?! Și uite, am ajuns amândoi să stăm de vorbă în timp ce consilierii, generalii, soldații, politicienii, afaceriștii, bancherii, agenții secreți ai puterilor străine, toată suflarea se dă de ceasul morții că cu cine stă atâta de vorbă Ovidiu Bufnilă, Președintele României? Că sunt treburi excesiv importante, că vine nu știu ce cometă peste noi din spațiul cosmic, nu știu ce OZN-eu, că nu știu care imperiu se face praf și că un altul se ridică, vezi tu, călare pe stârvul lui, că sunt afaceri statale importante de pus la cale și așa mai departe.

Și tu, chiar în clipa asta, te uiți în ochii lui Ovidiu Bufnilă, Președintele României, și-i zici pe șleau, băi, omule, trezește-te din visare, că e groasă rău de tot! Dar vezi tu, omule drag, al tuturor timpurilor, eu sunt încăpățânat, imprevizibil și foarte liber. Așa că, dacă ai curaj, nu ține seama de nimic, că nici eu nu țin seama de nimic, și zi-mi ce ai tu pe suflet.