Numai Ovidiu Bufnilă l-ar putea face Președinte al României pe generalul Nicolae Ciucă

Eu, chiar eu, Ovidiu Bufnilă, singurul Profesionist A.S.A. din toate timpurile, vă spun chestiile astea bestiale! Luați notițe că vorbesc extrem de serios. Păi, hai să vedem cum stau lucrurile. Mă duc la București într-o vălurire magnetic-stelară cu tot felul de servicii secrete pe capul meu, care mai de care mai siderale.

La cenaclul SF Prospect Art. Un venusian experimentat în războaie informaționale transfrontaliere îmi aține calea pe la Buzău. Mă trage după el într-o cafenea, unde te duci, ce faci acolo, cu cine te întâlnești în București. Tot felul de întrebări din astea întrebătoare. Eu dau din colț în colț, nu te pui cu venusianul, venusianul habar n-are că eu, Ovidiu Bufnilă, sunt singurul Profesionist A.S.A. din toate timpurile posibile. Venusianul îmi zice, te citesc de mai multă vreme. Așa? Așa. În cafenea se vinde bulion dar noi zicem că acolo era o cafenea. Nu prea știu ce să spun, venusianul ecranează realitatea. Îmi zice, te vor acuza public de filoamericanism. Înțeleg, zic eu, știind deja. Te vor acuza că ești postmodernist. Înțeleg, zic eu, știind deja.

Nu știu dacă înțelegi, încă suntem în 1987 și nu aveți nici parlament, nici peneliști, nici pedeliști, nici pesediști. Nici FSN, zice el cu năduf. Eu habar n-am despre ce vorbește. El vorbește despre o distopie, e foarte clar. Zice mai departe! Te vor acuza în fața a două sute de oameni. Două sute? Da, două sute. Vor fi acolo oameni de la editurile socialiste, scriitori SF din București. Toți porniți să te facă praf și pulbere. Din invidie? Din invidie, vezi bine. Și încă nu sunt pesediști și peneliști? Nu. Nu e nici Băsescu, nici Orban, nici Iohannis, nici Constantinescu. Iliescu e la popreală, la editura Tehnică, Andrei Pleșu e la popreală la Tescani, la Casa Enescu, Mircea Dinescu are arest la domiciliu, nu e nici Băse, nici Ciucă, nici Ciolacu. Aha, zic eu dar nu înțeleg nimic, adică așa mă prefac eu, în joacă. Deci, te vor acuza, înțelegi? După aia vei fi cenzurat. Voi fi cenzurat. Da, nu te vor mai publica în Almanahul Anticipația. Sunt vremuri tulburi, nu știu dacă înțelegi. OK, mă prostesc eu desfăcând, deșurubând un borcan de bulion pe post de cafea americană. Deci, cutare și cutare te vor acuza în mod public. Crezi că o să reziști? E așa de groasă? Da, e foarte groasă, pentru că e război informațional Est-Vest. Chiar atât de nasol? E foarte nasol. Și de tine depinde ce se va întâmpla în Viitor. Asta e o prostie. Sâmbătă mă duc la lucru, lucrez în schimbul I. Venusianul se uită la mine perplex, ești tâmpit.

Curat tâmpit, întăresc eu râzând în hohote. Venusianul îmi zice, sunt ofițer acoperit venit de pe planeta Venus. Să fii sănătos. Trebuie să rezolv o gâtuitură cuantică și povestea ta îmi dă dureri de cap. De ce? Sala în care o să fii acuzat se suprapune peste un canal energetic venusian. Și dacă te temi sau te sperii de derbedeii ficționali care te vor acuza în mod public, se vor bulversa magnetic toate canalele noastre energetice. Asta e chiar o foarte mare prostie, zic eu. Mă doare la bască de PNL, FSN, PDL, PSD, UNPR, FC, AC, PNȚCD, UDMR. Și cine mai zicea că o să fie în Viitor? Venusianul dispare într-o trombă magnetică. În sfârșit, ajung la întrunire, după pauză sar cu toții pe mine, ești filoamerican, ești postmodernist, gata, gata să vină ăia cu duba și să mă umfle pe sus. Și, dintr-odată, toți cad în transă, rămân cu botul pe labe, cât or fi ei de KGB-iști. Mă rog, filoruși, trădători de țară, tari în clanță. Asta e, i-am vălurit magnetic. Peste trei zile, Ioan Eremia Albescu mă scoate afară din Almanahul Anticipația. Mă duc la el, la Casa Scânteii. Intru în biroul lui. E siderat, e speriat, e emoționat, curge apa de pe el. Zice, știu, știu toată tevatura, a venit venusianul aici și m-a convins.

Te republic în Almanahul Anticipația la anul, promit, promit solemn. E octombrie în București. Soarele e portocaliu. Dinspre Andromeda se văluresc tot felul de informații alarmante despre Războiul Rece izbucnit în Tau Ceti. În sfârșit, niște spioni francezi mă opresc pe Calea Victoriei și mă întreabă, așa, pe un ton șoptit, dacă nu cumva îl cunosc pe un anume Petre Roman. Dar stai să vezi cum ne vălurim într-un alt an stelar. Vin așa, un venusian și un marțian după mine, la Iași, mă agață pe Podul Roșu. Taman în ziua de 24 ianuarie 2020. Ne ducem buluc, spre Hotelul Traian, gata, gata să ne rupem nasul prin mulțimea înfierbântată. Tevatură politicianistică în toi. Iașiul, plin ochi. Calci pe polițiști, jandarmi, ofițeri acoperiți, soldați periculoși, batalioane peste batalioane, pe pesediști înfocați și vocali, pe peneliști înfocați și vocali. La Pallas Mall, altă lume, ieșeni, chinezi, arabi, francezi, români și de alte naționalități se distrează pașnic, îi doare la bască de certurile eterne dintre peneliști și pesediști. Chirică e și el pe-acolo, îl văz și pe Ponta pe care-l descoperim ceva mai târziu, în salonul VIP de la restaurantul libanez Fenice. Pe străzile Iașiului, pelerinaj de credință, ortodocșii se duc valuri, valuri de la o biserică la alta, se închină, stau de vorbă cu Dumnezeu. Ciucă e pe aici, Simion la fel, Ciolacu, Băsescu, Guzganul Rozaliu, Iohannis, toți, frate.

În sfârșit, ne luăm inima-n dinți, ne băgăm în mulțime cu gând să ajungem la Muzeul Unirii să vază venusianul și marțianul nu știu ce chestie au făcut înaintașii lor cu Mașina Timpului pe când era IA Cuza călare pe situațiunea momentului. Ne înghesuim unii-ntr-alții pe pietonal. Trecem de Mitropolie. Un gard uriaș, prelung, în adâncime, pavoazat cu tricolor. Pretutindeni în jur, o mulțime de jandarmi. Și ofițeri acoperiți. Și polițiști. Și la Teatrul Național Vasile Alecsandri. Un dispozitiv de securitate de grad zero. De cine ne temem? Poporanii se îmbulzesc în sus, spre Hotelul Traian. Cu ei, ofițerii acoperiți. Tensiunea crește. Marțienii mei sunt înarmați până-n dinți. Dar ei au treabă cu alți marțieni și venusieni. Să vezi că se caftesc ăștia în văzul tuturor. De fapt, nimeni nu vede nimic. Extratereștrii știu să-și ecraneze tevaturile cosmice. Ajungem pe linia de tramvai. Pe linia de tramvai sunt comasate trupe de elită aduse din Afganistan. Te ia cu frig. Sunt doldora de armament. Mulțimea ne împinge printre blocuri. Nimerim la un punct de trecere. Punct de intrare. Lasere. Fiecare om e percheziționat. Totul e halucinant. De cine ne temem? E o stare de tensiune pe bune. Un jandarm și un polițist ne pun să declarăm una, alta. Extratereștrii mei, deghizați, își joacă rolul magistral. În sfârșit, trecem de punctul de control. Undeva, în stânga, prin coridorul de fier, vin Iohannis, Orban, mulți alții cu niște mașini ochioase. Piața geme de lume. Geme de polițiști. Geme de armată. Geme de jandarmi. Geme de ofițeri acoperiți. Poporanii, cu sutele, umplu piața. Au cocarde tricolore. Ne îndreptăm spre dreapta, pe pietonal, pe Lăpușneanu, ca să ajungem fix la Muzeul Unirii. Nimerim într-un alt punct de control. Oamenii sunt percheziționați.

E dispozitiv de securitate de grad zero. De ce? De cine ne temem? Tensiunea crește. Ajungem la Muzeul Unirii. E gratis intrarea. Extratereștrii mei dispar printr-un perete. Se aude o zdruncinătură. Expoziția diplomației de la 1919 se năruie. Ca prin farmec, din subsol, iese un OZN plin de moloz. Numai eu îl văd, extratereștrii mi-au făcut cadou niște ochelari speciali. OZN-ul se ridică în stratosferă și, trecând pe lângă soare în mare viteză, se pierde în adâncul universului. Sunt perplex. Extratereștrii m-au acostat pe Pudul Roșu, m-au săltat fără prea multă vorbărie, ne duci la Muzeul Unirii. Asta a fost. M-au împuns cu mitralierele lor cuantice în coaste. Așa am nimerit în dispozitivul de securitate de grad zero. Eu, un om banal. Manifestația de 24 ianuarie o ia razna, pesediștii deghizați în poporani îl huiduie pe Johannis. Ofițerii acoperiți deghizați în poporani îi iau la ochi pe pesediștii deghizați în poporani. În sfârșit, totul se sfârșește. Mă duc la Palas Mall ocolind pe la Mânăstirea Golia. Aterizez fix la restaurantul libanez Fenice. Nu pot să-mi fac selfie cu Ponta. Chelnerul dă din umeri, domnul Ponta e la salonul VIP. Asta e.

Mă așez la o masă și comand un mansaf. Delicios mansaf. Undeva, în univers, marțienii, uniți cu venusienii, se luptă pe viață și pe moarte cu Imperiul Reptilelor din Andromeda. La Iași încă e soare. La București, la fel. Și după ce citiți voi toate chestiile astea, nu-i așa că numai eu, Ovidiu Bufnilă, îl pot face Președinte al României pe generalul Nicolae Ciucă!?