Israelul este astăzi în pericol în primul rând datorită modului în care primul-ministrul Benjamin Netanyahu și coaliția sa de extremă au condus războiul din Gaza. Cu inamici precum Hamas, Hezbollah, Houthi și Iran, Israelul ar trebui să se bucure de simpatia unei mari părți a lumii. Dar nu se întâmplă acest lucru.
Primul Ministru israelian Benjamin Netanyahu își dorește îndeplinirea amenințării sale de a ataca orașul Rafah din sudul Gazei. Acolo, în orașul Rafah, sunt prinși 1,5 milioane de palestinieni. Afirmația sa că operațiunile militare ale Israelului vor eradica organizația responsabilă pentru atacurile oribile din 7 octombrie a fost logica, încă de la început, din spatele campaniei militare a guvernului israelian în Gaza. La cinci luni de la acel început de campanie, astăzi logica inițială este mai puțin credibilă decât a fost vreodată.
Netanyahu a fost clar încă din octombrie când a afirmat că vede ștergerea Hamas „de pe fața pământului” și atingerea „dezarmării eterne a Gazei” ca obiective de război realizabile. Administrația președintelui american Joe Biden a susținut această afirmație, atât în retorică, cât și în politică. La începutul conflictului, Biden însuși a cerut eliminarea Hamas. Acum chiar dacă Biden afirmă ca negocierile vor duce curând la un acord, ministrul apărării din Israel, Yoav Gallant, a susținut că și dacă va fi o încetare a focului aceasta va fi urmată de continuarea operațiunilor până și ultimul prizonier israelian va fi eliberat. Cu toate presupunerile conform cărora Hamas este în pragul distrugerii totale această afirmație nu rezistă nici măcar unei examinări superficiale. Dimpotrivă, există dovezi cum că acesta campanie militară nu a reușit să elimine capacitatea de violență a grupului.
Atacurile militanților din nordul Gazei au continuat, inclusiv ambuscade ale forțelor israeliene și o salvă de aproximativ 50 de rachete trase din nordul Gazei asupra orașului israelian Netivot la mijlocul lunii ianuarie, mult după presupusa „dezmembrare completă” a Hamas din nord. În mod clar, grupul poate încă folosi zona, tunelurile care formează așa zisul Metrou, ca bază de la care să amenințe oamenii care trăiesc peste granița Israelului. Metroul din Gaza de Nord este încă în funcțiune. Până la sfârșitul lunii februarie, pe o perioadă de 10 zile într-un singur cartier din orașul Gaza din nord, Hamas și alte miliții au organizat cel puțin 92 de atacuri împotriva trupelor israeliene.
Presupusa dezmembrare pur și simplu nu a avut loc, nici măcar în zona în care campania militară a Israelului s-a încheiat aparent cu succes. Este greu de prezis viitorul Hamas ca actor în Gaza. Grupul ar putea ieși din acest conflict slăbit dar cu aripa sa militară în ascensiune în luptele interne pentru putere, care a fost probabil unul dintre obiectivele atacurilor din 7 octombrie. Dace Hamas s-ar scinda ar fi posibil ca unele din grupurile rezultate să fie mai periculoase decât Hamas însuși. Hamas probabil va supraviețui operațiunilor militare. Tel Aviv-ul are nevoie de un plan post-conflict care să integreze militanții și să aducă Autoritatea Palestiniană la conducere sub o nouă organizare. După săptămâni de tăcere, pretinsa alegere personală a președintelui Mahmoud Abbas de a conduce cel de-al 19-lea guvern palestinian pare să se închei.
Potrivit unei surse iordaniene de rang înalt din Amman, care a avut un rol central în planificarea recentului summit de la Moscova, la care au participat 14 facțiuni palestiniene, Mohammad Mustafa, fost președinte al Fundației Palestiniene de Investiții, educat în SUA, va fi selectat de Abbas pentru a-și asuma conducerea în calitatea de prim ministru și în formarea unui guvern. Mustafa s-a întors recent dintr-o vizită la Washington, unde se presupune ca a luat binecuvântarea administrației americane, deși nu au fost făcute publice detalii despre acea călătorie.
În orice caz relația lui Biden cu Netanyahu se apropia de o răscruce. Frustrarea președintelui american Joe Biden față de premierul israelian Benjamin Netanyahu a atins un nou maxim în ultimele zile, liderul american sugerând că ar putea trece peste capul lui Netanyahu pentru a se adresa poporului israelian din Knesset (parlamentul israelian). Strategia lui Netanyahu este să îi răspundă președintelui Biden în cadrul interviurilor date presei americane. Se știe că Biden se bucură în Israel de o admirație larg răspândită pentru sprijinul său din 7 octombrie, în contradicție cu modul în care era privit Barack Obama la Tel Aviv. Relațiile dintre liderii israelieni și președinții americani sunt determinante și semnificative în politica celor două state.
Confruntarea cu președintele George H.W. Bush asupra cererii americane de înghețare a expansiunii așezărilor a contribuit la înfrângerea primului ministru Yitzhak Shamir la alegerile din 1992. În mod similar, discordia cu președintele Bill Clinton în problema palestiniană l-a ”pătat” pe premierul Netanyahu și a fost, în mod plauzibil, una dintre cauzele înfrângerii sale la alegerile din 1999. O apariție în Knesset ar putea să stimuleze campania lui Biden și să-l submineze pe Netanyahu, având în vedere că Netanyahu din 2024 este mult mai slab decât Netanyahu din 2015, în timp ce Biden 2024 este mult mai puternic (în ochii israelienilor) decât era Obama în 2015. Președintele Biden nu va vorbi doar cu israelienii peste capul lui Netanyahu, dar va vorbi și cu americanii peste capul lui Trump și va trezi ”baza” lui adormită înainte de noiembrie. Biden ține bățul relației la ambele capete și îl atinge pe Netanyahu cu el.
