Le-am scris politicienilor din Asia. Le-am scris politicienilor din Europa. Le-am scris politicienilor din Orientul Mijlociu. Le-am scris politicienilor din Africa. Le-am scris politicienilor din America de Nord. Le-am scris politicienilor din Australia. Le-am scris politicienilor din America de Sud.
Vă zic și vouă! Universul e ca un Ocean Enigmatic Vălurit. Nu s-a născut din Big Bang. Aia e o gogoriță. Universul s-a născut dintr-un ocean, dintr-un val care s-a spart. Nu vă mai ucideți între voi, Marele Val se apropie de Pământ. E un val de ocean. Așa e Oceanul Universal, face valuri dintr-astea. Un Mare Val a ras dinozaurii. Politicienilor, nebunilor, nu vă mai ucideți între voi, împăcați-vă. Marele Val următor se apropie de Pământ. El influențează deja planeta asta mică și tembelă. Vârful Everest s-a înălțat cu peste o sută de metri în ultimul timp. Plăcile tectonice se văluresc, ele simt cum se apropie Marele Val. O spun de ani de zile pe toată planeta asta din Amewrica în Israel, din India în Brazilia, din Frnța și Italia în China și Japonia și Brazilia și Madagascar. Căutați-mă pe Google că vorbesc serios. Și uite, uite ce povestește un Călător Temporal, un marțian pe care l-am întâlnit pe terasă la Capșa.
Dintr-o dată, Europa nu ne-a mai transmis nici un semnal, nouă, marțienilor. Nişte pelerini sosiţi tocmai de dincolo de ocean ne-au spus că în drumurile lor n-au găsit decît dealuri, munţi şi văi. Noi ne-am mirat foarte tare. Nici ţipenie de om?! Nici turnuri? Nici castele? Nici autostrăzile spălate dis-de-dimineaţă cu detergenţi fini şi frumos mirositori? Nici universităţile vestite? Nici bazele militare înarmate pînă-n dinţi? Nici trupele de cartier? Cum se putea aşa ceva?! Doar munţi, lacuri şi păduri foşnitoare, ne-au spus pelerinii. Nici oraşe, nici gări, nici măcar un dirijabil care să brăzdeze cerul de toamnă.
Bineînţeles că ne-am întrecut în presupuneri. Anume că un bacil cosmic ar fi mîncat oamenii, tencuiala şi oţelul. Că Europa ar fi tăcut dintr-o dată datorită unui val de frig neaşteptat care a şters de pe faţa pămîntului orice formă de viaţă umană. Că arabii ar fi inventat o rază a morţii foarte periculoasă şi că s-ar fi răzbunat groaznic folosind-o împotriva urmaşilor străluciţilor cruciaţi. Un profesor de fizică ne-a spus că era vorba de o conversie magnetică dar nu l-a crezut nimeni. Aglaia Protopopescu s-a certat din pricina acestei chestiuni cu Elvira Popescu, iar farmacistul Iamandi l-a ajutat pe Lubomir, directorul Băncii Comerciale, să-şi pună capăt zilelor cu nişte prafuri misterioase. Bietul director nu suportase evidenţa. Europa nu mai era. Tăcuse dintr-o dată.
Terente, comisarul-şef, l-a arestat pe dirigintele poştei pentru că a produs oarecare agitaţiune în arhipelag, iar compania noastră aeriană aproape că a dat faliment. Bineînţeles că am citit în fiecare zi jurnalele şi am navigat în WorldNet încercînd să aflăm ceva despre acel cumplit mister. Americanii n-au părut prea afectaţi şi s-au arătat interesaţi să pună mîna pe noile teritorii. China a depus şi ea o cerere pentru a primi căteva mii de kilometri pătraţi, iar cîteva state din Africa au susţinut că imensul spaţiu gol rămas liber dintr-o dată li s-ar cuveni lor pentru că întreaga rasă umană şi-ar avea obîrşia în jungla africană, printre orhidee şi turme de zebre.
Desigur, ne-am grăbit şi noi să cerem cîte ceva, dar guvernatorul arhipelagului a încercat să ne tempereze. Aglaia Protopopescu l-a făcut cu ou şi cu oţet şi ne-a zis tuturor că mai întotdeauna, în momentele istorice remarcabile, am stat în coada altor naţiuni. Globalistul Popovici a încercat să ne ţină o nouă teorie de-a lui despre satul mondial, dar noi ne-am dus la o bere. Acolo ne-am întîlnit cu pricoliciul de la Arsenal. Era puţin aburit şi foarte roşu în obraji. A încercat să ne toarne o minciună gogonată. Anume că Europa ar fi ieşit de pe frecvenţa H9 a Universului.
Noi n-am prea înţeles mare lucru, dar profesorul Balthazar ne-a spus că Universul e de fapt o hologramă şi că uneori se produc pierderi de frecvenţă. Am dat pe gît o halbă şi pe urmă ne-am dus să-l vedem pe scamatorul Luigi care putea să prefacă totul în aur.
