Întâi a venit de undeva o lumină violet, apoi niște nori pufoși s-au ridicat de dincolo de râu. Era atât de frumos! Apoi, când s-a ițit soarele de după dealurile ruginii, l-am zărit pe Ipsilariu Norocel grăbindu-se încoace, asudat, precipitat și un pic speriat.
Băse era din nou președinte, Iohannis era din nou Prim Ministru, Emil Constantinescu era lucrat iar de securiști, Prigoană se certa iar cu femeia lui, Copos era din nou la pușcărie, Nicoale Ceaușescu ne înfometa iar, vai de capul nostru, Tudor Gheorghe ne trăgea iar de urechi. Asta e, istoria se repetă. Dar ce credeați? De unde toate poveștile astea ciudate? Dintr-o gaură, dintr-o gură de canal unde s-o fi ascuns Vogoride, să știi! Ce mare lucru o gură de canal. O gură de canal printre alte mii de guri de canal. Către unde? Către măruntaiele pământului.
Acolo, în tenebrele urât mirositoare. Oh, ce tenebre! Acolo unde se adună toate dejecțiile societății, unde sunt aruncate ruginăturile, afișele electorale îngălbenite, hârburile auto, farfuriile sparte, câte un schelet, bombarde și torpile, rachete dezafectate și albume de fotografii de care nu mai are nimeni nevoie. Și câte și mai câte. Cât pe-aici să cad în gura aia de canal, aia de dincolo de Gara de Nord. Cocalarii i-au furat capacul, ei fură toate capacele de pretutindeni, rămân așa, niște guri de canal hulpave pe care nu le ia nimeni în seamă. Despre care nu vorbește nimeni la televiziunile otrăvite. Decât doar dacă, cine știe, cade cumva un politician într-o gură de canal din asta neacoperită.
Cade și rămâne acolo o noapte și-o zi și nu știu care sună la 122. A dispărut de două zile, fără urmă. Parlamentul dezbate, unde să fie colegul nostru. Ce dacă e de la USR? A dispărut un parlamentar, nu e lucru de joacă. Pesediștii fac desigur corp comun, și liberalii fac la fel. Să înceapă căutările, ce-a păzit SPP-ul?! Va fi degradat un general, un colonel e pus pe liber, un locotenent riscă ani grei de pușcărie, păi nu te joci cu viața unui parlamentar. Madam Aglaia aude un strigăt slab de ajutor. Madam Aglaia? Păi nu e madama care a văzut extratereștrii jucând șotron la Cotroceni, pe trotuar? Ba tocmai ea. Ea cheamă poliția, pompierii, ambulanța, brigăzile de asalt, un elicopter, un comando Delta Force. Nu-i parlamentarul, zice madam Aglaia zgâindu-se în hăul citadin al canalului.
Ziariștii își fac cruce cu limba. Un reprezentant prezidențial anunță CSAT pe șoptite. Într-un megafon, nu știu care, vestește apocalipsa. Da, da, parlamentarul nu-i. În schimb se vede o godzilă acolo în canal, se vede un pâlc de trilobiți, parcă ar fi și Alexandru cel Mare, câțiva inspirați din Șambala, un fachir de operetă, Fidel Castro, Stalin, Einstein, mă rog, lume bună, lume nebună, tot felul de fantome, zombi și alte parascovenii țâșnesc din hăul citadin al canalului. Dar parlamentarul USR, nici de leac.
Nu știu care poporan, Vogoride, sigur el, zice, afirmă, spune răspicat, useristul a ajuns tocmai la Paris printr-un tunel secret săpat de francmasonii francezi pe la 1800 și ceva, știre neverificată, ia vezi musiu, nu mai agita lumea și nu te lua de cine nu trebuie, că vezi tu. Dar de asta ce zici, Ipsilariu Norocel, Marcel Ciolacu se visează șef la NATO, ha, ha, ha!
