Comisia Europeană vrea să îngroape și ce a mai rămas din economia românească. Potrivit unei propuneri de Regulament, orice întârziere la plata facturilor între firme și între autorități publice și companii va fi taxată, obligatoriu, cu o dobândă de 8%, plus o taxă de compensare pentru recuperarea sumelor. Chiar și Senatul României a atras atenția că aplicarea unui asemenea regulament ar avea un efect negativ asupra economiei, în general, și asupra mediului de afaceri, în special.
Propunerea de Regulament privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, inițiată de Comisia Europeană, respectă principiul subsidiarității, dar nu respectă principiul proporționalității, se arată într-o Hotărâre a Senatului României, publicată în Monitorul Oficial.
”Atragem atenția că prezenta propunere de regulament (Late Payment Regulation) va avea efect negativ asupra economiei, în general, respectiv asupra mediului de afaceri, în special”, se arată în Hotărârea Senatului. Regulamentul propus de Comisia Europeană se va aplica plăților efectuate în cadrul tranzacțiilor dintre întreprinderi sau între întreprinderi și autorități publice, în cazul în care autoritatea publică este debitor, care conduc la livrarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru remunerație, în care intră și proiectarea și execuția lucrărilor publice, construcții și lucrări de inginerie civilă. În schimb, regulamentul nu se va aplica în plățile pentru tranzacții cu consumatorii, plățile efectuate ca despăgubire pentru daune, inclusiv plăți de la firme de asigurari, precum și în plățile rezultate din obligații care pot fi anulate, amânate sau renunțate în cadrul sau în legătură cu procedura de insolvență sau proceduri de restructurare, inclusiv proceduri de restructurare preventivă.
Scadență de 30 de zile
Potrivit propunerii de regulament, în tranzacțiile comerciale, perioada de plată nu poate depăși 30 de zile calendaristice, de la data primirii facturii sau a unei cereri de plată echivalente de către debitor, cu condiția ca debitorul să fi primit bunurile sau serviciile. Aceasta perioadă se aplică atât tranzacțiilor dintre întreprinderi, cât și între autoritățile publice și întreprinderi. Aceeași perioadă de plată se aplică și furnizării produselor agricole și alimentare neperisabile în mod regulat și neregulat.
”În caz de întârziere a plății, debitorul este obligat să plătească dobânzi de întârziere, cu excepția cazului în care debitorul nu este responsabil pentru întârzierea plății. Dobânzile de întârziere se datorează automat de către debitor creditorului, fără ca creditorul să fie nevoie să trimită o reamintire. Creditorul nu poate renunța la dreptul său de a obține dobânzi de întârziere plată. Dobânda de întârziere începe să se acumuleze de la primirea de către debitor a facturii sau a unei cereri echivalente de plată sau de la primirea de către debitor a bunurilor sau serviciilor, și se acumulează până la plata sumei datorate. Dobânda de întârziere va fi egală cu rata de referință plus 8%”, se precizează în propunerea de regulament a Comisiei Europene.
Taxe de 50 de euro pe tranzacție
Mai mult, în cazul în care dobânda de întârziere a plății devine plătibilă, compensarea taxei pentru costurile de recuperare se datorează automat de către debitor către creditor și se ridică la o sumă fixă de 50 euro pentru fiecare tranzacţie comercială. Compensația forfetară este plătită de debitor creditorului ca o compensație pentru propriile cheltuieli de recuperare ale creditorului, fără necesitatea unui memento, iar creditorul nu poate renunța la dreptul său de a obține taxa de compensație forfetară.
”Pe lângă compensația forfetară, creditorul trebuie să aibă dreptul de a obține o compensație rezonabilă de la debitor pentru orice costuri de recuperare suportate din cauza întârzierii plății debitorului”, se mai arată în actul normativ european. În motivarea propunerii legislative, se invocă faptul că plățile întârziate nu sunt plăți efectuate în termenul convenit sau legal și afectează companiile din toate sectoarele și toate statele membre și, într-o măsură disproporționată, afectează grav IMM-urile. Totodată, cauza principală a întârzierii plăților este asimetria puterii de negociere între un client mare (debitor) și un furnizor mai mic (creditor), acest lucru ducând adesea la nevoia furnizorului de a accepta termeni și condiții de plată inechitabile. Pentru debitori, plata cu întârziere este o formă atractivă de finanțare care nu costă nimic pe debitor, dar are un cost pentru creditor, mai susține inițiatorul propunerii.