Asta e, l-au săltat cât ai zice pește. Cine, dragă? Cine, domnule dragă?! Păi l-au săltat binișor, ce să mai vorbim, zice Gore de la Arsenal, secretos foarte. Adicătelea, zice madam Calomfirescu, e gata săltat?!
Bine i-au făcut că l-au săltat! Bine ne-au făcut! Cine, nene, vrea să știe domnul Bonifaciu, fotograful nostru oficial, țac, pac, în fotou te-am tras. Păi l-au săltat pe Președintele Partidului. Care Partid? Cum, care Partid? Păi ce, sunt mai multe partide, e unul singur, vezi bine! Pe cine să alegi, cu cine să votezi? Asta e, hărmălaie stradală, pampon bonjuristic, îmbrânceală politicianistică, malversațiune monstruoasă. Așa, l-au săltat! Și l-au dus într-o direcție necunoscută. E revoluțiune, soro și n-am știu eu? Mă rog, îmbrânceală poporanistică fără de leac.
L-au dus într-o direcție necunoscută, nu te joci. Să-i facă felul? Că e încârligat cumva cu Moscova?! C-o fi scalvul barosanilor de la Washington? Sau c-o fi pe bune cu China, vezi, Doamne! A făcut el ceva de l-au săltat, halal domnule președinte. Mă rog. Ne mai învârtim, ne mai dăm cu părerea, parlamentul cică s-a închis, s-a închis și guvernul, poate, cine știe, vine vreo bombă peste noi, poți să mai știi cu vânzoleala asta politică mondială?! Dar unde e Președintele Partidului, vrem să știm, unde l-au dus, l-au legat fedeleș, poate?! I-au pus cătușe, l-au schingiuit un pic, i-au dat la moacă?! Să-l facă să spuie ce știe și ce nu știe. Se pricep ăștia, scot untul din tine, nu e de joacă. Vai de capul lui de președinte de partid, a încasat-o, a încuracat-o nasol de tot. A rămas în urma lui o dâră electromagnetică strălucitoare care bâzâie, păzea poporane!
Ne luăm așa, buluc, după dâra aia electromagnetică și ce crezi tu că descoperim, dincolo de parlament, da, chiar așa, în jos, la vale, către marea cea mare?! Păi să cădem pe spate, uite-așa vedem cu toții, pe bune dacă mint, vedem cu toții un găuroi în curul cosmosului uite-așa de baban, pe legea mea! Pe-acolo s-au dus, pe-acolo l-au dus, legat fedeleș, de bună seamă! Și stă așa, îngrămădiți unii în alții, să nu ne ia frigul cosmic. Ne binoclăm ce ne binoclăm, ne mai tragem sufletul, mai căscăm gura pe rețelele de socializare să mai vedem ce se vorbește despre răzbelul din Gaza, despre răzbelul din Ucraina, despre răzbelul din Taiwan. Să nu care cumva să ne prindă vreo intemperie războinică așa, pe nepusă masă. Și cum ne tot binoclăm, se aude un vuiet strașnic, ah, nu, nu e turbojetul de la guvern, ăla, turbojetul de lux cu care se dă primul ministru pe cerul patriei noastre dragi, nicidecum. E un OZN pântecos.
Ăla, OZN-ul vine spre noi, noi o luăm la sănătoasa. În sfârșit, OZN-ul frânează, scoate flăcări. Se lasă o trapă lucitoare, argintie, se rostogolește ceva la vale, OZN-ul se pierde înapoi, direct în curul cosmosului. Noi, temători, se înțelege. Ce se mișcă acolo, în praful cosmic rămas?! E chiar Președintele Partidului! Ne repezim să-l sprijinim să nu cadă cumva în nas, el ne zice ceva de mamă, parcă, birjărește, e de înțeles, frecușul spațial l-a luat nasol cu amețeli. Stăm cu toții pe vine, în cerc. Așa ca la horă, nu știu dacă mă înțelegi. Președintele Partidului izbucnește într-un râs din ăla de nebun. Se uită la noi și ne zice că toul pe lumea asta e de râs. Adică nu e nimic serios. Luați-vă adio de la toți și de la toate, zice el, totul e o vrăjeală, am fost păcăliți, universul s-a născut dintr-un ocean. Așa că, zice el pe nerăsuflate, tot ce știam, tot ce credem că știam nu e valabil. V-ați prins de schemă? Mi-au arătat extratereștrii cum stă treaba în univers. De aia m-au luat cu ei, ce credeați?! Eu sunt ALESUL!
