Într-o zi a venit un zeppelin pe Strada Mare. S-a învârtit ce s-a învârtit în ritm electoral, na, că tre să ieșiți la vot, cu mic, cu mare. Bobolina i-a făcut semne cu batista. Odorul ei tocmai o zbughise pe sub masă în căutarea unei furnici care avea de gând să participe la un karaoke în grădina publică.
Zeppelinul a râs cu zgomot zburătăcind norii rozalii cu elicele lui de o? El. Bobolina l-a întrebat ce-i cu el. Zeppelinul era rănit. Un albatros obraznic, fugit de la grădina zoologică din Mauna Lao, îl ciupise de burtica strălucitoare. Bobolina i-a zis zeppelinului să coboare să-i pună un plasture pe rană. Zeppelinul a coborât plin de bucurie. Bobolina l-a cusut. Apoi şi-a luat odorul în braţe şi a urcat în carlinga zeppelinului să facă o plimbare pe deasupra lumii. Zeppelinul a trecut pe deasupra Japoniei şi Bobolina a primit un buchet de flori de la un samurai.
Zeppelinul a trecut pe deasupra Indiei şi Bobolina a primit un colţ de fildeş sculptat cu măiestrie de un iniţiat care călătorise prin fermecătoarea Mandhala. Zeppelinul a trecut pe deasupra Europei şi tanchiştii au oprit motoarele şi barajele şi-au oprit motoarele şi fabricile şi-au oprit motoarele şi ele. Când zeppelinul a trecut oceanul, submarinele atomice au ieşit la suprafaţă să respire aerul proaspăt de primăvară. În America de sud, forţele beligerante s-au strâns în braţe iar în Gambo Gamboa, undeva, în inima Pacificului, dictatorul Agubembe s-a predat de bună voie poporului său înfometat.
Când zeppelinul a ajuns pe Lună, sateliţii militari s-au autodistrus iar ONU a decretat Mileniul Mămicilor. Auziţi? E păcănit de elice. Bobolina trece prin dreptul lui Venus. Vedeţi? Acolo printre stelele strălucitoare ca ochii unui copil. Care copil? Florian Coldea. El e copilul din povestirea actuală. Și el, copilul Florian Coldea, generalul Florian Coldea, vede zeppelinul pe geamul de la baie. Și izbucnește în plâns.
Nu că ar vedea aievea un zeppelin ci pentru că, uitându-se în oglindă a constatat îngrozit că are chipul jurnalistei Anca Alexandrescu. Tipa aia tupeistică și arțăgoasă care îi face zile fripte din punct de vedere mediatic, chiar ea. Dar să vezi. Într-un cartier bucureștean pieziș cu cartierul în care locuiește generalul Florian Coldea, uitându-se în oglindă, jurnalista Anca Alexandrescu descoperă îngrozită că are chipul generalului Florian Coldea. Pe ce te bazezi, mă trage de mânecă un alt general Doroșnikov A.V. , specializat în spionaj sicilian încă de dinainte de 1989. Eu râd de el așa cum am râs întotdeauna de el și-i zic, musiu generalissimus, zeppelinul de pe Strada Mare a deranjat câmpul gravitațional și de aici, uite ce dandana.
Coldea și Alexandrescu s-au trezit inversați. Generalul Doroșnikov A.V. se ia cu mâinile de capul lui lătăreț și izbucenște în plâns de mai mare râsu’. Privindu-se în oglindă, el află chiar acum că are chipul lui Stalin I.V. Zi și tu ce parascovenie de Univers este ăsta în care trăim sau ne imaginăm că trăim. Cam asta-i povestea de azi.
