Un raport special de audit al Curții de Conturi Europene a arătat că, în ultimii 10 ani, concurența a fost spulberată în statele UE de achizițiile publice directe și de cele cu un singur ofertant, din cauza caietelor de sarcini cu dedicație. România s-a situat, în 2021, pe locul 2 în UE, după Cipru, cu cele mai multe contracte cu atribuire directă. În ce privește participarea unui singur ofertant, acesta a fost favorizată de cerințele restrictive ale instituțiilor publice.
Reforma din 2014 în UE, care avea drept scop să simplifice și să flexibilizeze achizițiile publice, să sporească transparența procedurilor și să garanteze un acces mai ușor pentru IMM-uri nu a funcționat, a concluzionat Curtea de Conturi Europeană.
În ultimul deceniu, concurența pentru contractele de achiziții publice atribuite de autoritățile naționale, regionale și locale din UE a scăzut, potrivit unui raport special al Curții de Conturi Europene, care a arătat că, în perioada 2011-2021, tot mai puține întreprinderi au concurat pentru a furniza lucrări, bunuri și servicii organismelor publice, în timp ce, deseori, autoritățile au contactat în mod direct anumite societăți. Activitatea de audit a Curții a identificat factori importanți care au stat la baza scăderii concurenței, cum ar fi concentrarea pieței și atractivitatea limitată a achizițiilor publice pentru societăți, de exemplu, din cauza duratei procedurilor, a unor criterii de selecție excesiv de restrictive, a cerințelor tehnice și a unei capacități administrative insuficiente.
”În 2021, achizițiile cu un singur ofertant au atins un nivel maxim, 42 % din totalul contractelor fiind atribuite în cadrul unor licitații cu un singur ofertant. În plus, la nivelul UE, achizițiile cu un singur ofertant aproape s-au dublat din 2011, în timp ce numărul societăților care depun oferte aproape s-a înjumătățit, de la aproximativ șase la trei ofertanți per procedură. De asemenea, de multe ori, în vederea încheierii unui contract, autoritățile au solicitat direct uneia sau mai multor societăți să depună o ofertă, fără a lansa o procedură publică de ofertare. Astfel de atribuiri directe sunt permise în circumstanțe foarte specifice, dar subminează concurența și ar trebui să fie excepționale. Ele au fost însă mai frecvente în aproape toate statele membre, reprezentând aproximativ 16 % din totalul procedurilor de achiziții raportate în 2021”, se arată în raportul de audit.
37% dintre contractele publice din România, prin achiziții directe
În 2021, cea mai mare pondere a atribuirilor directe a fost înregistrată în Cipru (42 %), urmată de România, cu 37%, iar cea mai scăzută în Grecia (3 %). Totodată, cel mai înalt nivel al achizițiilor cu un singur ofertant (73 %) s-a înregistrat în Slovenia, în timp ce în Polonia aceste achiziții s-au menținut la un nivel ridicat de aproximativ 50 % pe parcursul perioadei de zece ani.
Curtea a observant, totodată, diferențe semnificative între statele membre: tendința de a utiliza proceduri de achiziții publice cu un singur ofertant a crescut cel mai mult în Austria, Danemarca, Grecia, Țările de Jos și Slovenia. Singurele state membre în care rata unor astfel de proceduri a scăzut au fost Croația, ulterior aderării sale la UE și a intrării pe piața unică, Malta și Slovacia. În mod similar, datele indică diferențe semnificative în ceea ce privește nivelul global al procedurilor de achiziții publice cu un singur ofertant. La sfârșitul anului 2021, ponderea acestora se situa sub 20 % din totalul procedurilor în doar trei state membre (Finlanda, Malta și Suedia), în timp ce, în Cipru, Polonia și Slovenia, depășea 50 %. România a înregistrat o creștere la 25%, în condițiile în care 20 % reprezintă pragul de alertă din Tabloul de bord al pieței unice,
Riscuri de fraudă și corupție
În ce privește procedurile de achiziții publice cu un singur ofertant, care aproape s-au dublat în 10 ani, cele mai mari creșteri s-au raportat în sectoarele construcții, inginerie, servicii sănătate, echipamente medicale, reparații, servicii canalizare, echipamente de transport și servicii transport. Contractele atribuite fără o procedură de ofertare au crescut în energie de la 16% în 2011, la 29% în 2021, la echipamente medicale, de la 9% la 20%, iar la reparații, de la 21%, la 24%.
Potrivit Curții de Conturi Europene, este posibil ca impunerea unor criterii de selecție sau a unor cerințe tehnice deosebit de restrictive să limiteze numărul societăților care pot participa la o procedură de achiziții publice sau gamele de produse care pot fi achiziționate. De asemenea, criteriile sau cerințele restrictive reprezintă unul dintre motivele care explică achizițiile cu un singur ofertant. ”Întrucât achizițiile publice implică sume mari de bani publici, există riscul fraudei și al corupției. Transparența în achizițiile publice este, prin urmare, esențială nu numai pentru a permite monitorizarea și controlul proceselor și deciziilor, ci și pentru a garanta că factorii de decizie sunt trași la răspundere. Numărul mare de autorități contractante, adesea de dimensiuni mici, în special de la nivel regional sau local, reprezintă o provocare considerabilă pentru asigurarea integrității și a transparenței, în special deoarece contractele mici sunt adesea atribuite direct”, se mai precizează în raportul de audit al Curții de Conturi Europene.
