Chiar și când bate în retragere, Imperiul Soros provoacă o isterie febrilă numai și prin simpla pronunțare a numelui. Când, în decembrie anul trecut, George Soros (93 de ani) a predat, în cele din urmă, controlul tuturor fundațiilor pentru o Societate Deschisă (OSF) fiului său, Alexander (37 de ani), mulți dintre închinătorii la doctrina sa progresisto-liberală s-au întrebat dacă nu cumva acesta este începutul sfârșitului. Azi, la nici 12 luni distanță, cele mai grave temeri ale lor se confirmă – sub pretextul unei „schimbări radicale de direcție strategică”, ONG-ul Fundația pentru o Societate Deschisă (prezentă, hiperactivă și extrem de nocivă, pardon, influentă șă în România) se retrage, efectiv, din Europa. Personalul din toate cadrul tuturor filialelor a fost deja informat că Alexander Soros „va înceta în mare măsură finanțarea tuturor OSF din Uniunea Europeană”.
Cum era și de așteptat, vestea a provocat un val de panică în inima establishmentului progresist din Europa, care de mult timp îl avea drept far călăuzitor pe George Soros, a cărui forță financiară a mișcat lucrurile politico-economico-sociale în direcția dorită; de-a lungul anilor, Fundația pentru o Societate Deschisă a donat miliarde nenumăratelor ONG-uri europene, grupuri de reflecție și organizații media care acceptau să promoveze politicile Imperiului Soros.
După ce primele voci au criticat decizia de retragere a OSF din UE, Alexander Soros s-a grăbit să clarifice faptul că fundația-mamă își mută atenția mai spre est, către țările din din Balcani, dar în mod crucial o atenție sporită asupra Ucrainei, pentru a sprijini aceste „națiuni-virgine” (încă neatinse de virusul progresismului neomarxist) să adere la Uniunea Europeană și, evident, să contracareze influența rusă de aici. „Uniunea Europeană rămâne în continuare un far global al valorilor care ne modelează munca”, a ținut să sublinieze Soros jr.
Așadar, oare a fost cu adevărat alungat din Europa Imperiul Soros? Nimeni nu poate da un răspuns ferm, dar există două moduri de a privi lucrurile. În primul rând, să acceptăm că misiunea lui George Soros de a asigura un consens liberalo-progresist în UE este în mare măsură îndeplinită și, prin urmare, își permite acum să cucerească noi teritorii; dacă privim la ideologia predominantă în rândul elitelor culturale și al establishmentului de la Bruxelles, s-ar putea spune că, într-adevăr, Imperiul Soros a cucerit (ideologic, înainte de toate) UE. Pe de altă parte, dacă vedem decizia Fundației pentru o Societate Deschisă de a se retrage din UE ca pe o recunoaștere a înfrângerii în fața valului naționalisto-tradiționalist care străbate continentul, poate cineva să spună că lucrurile stau altfel decât par?!
Ce urmează are legătură în primul rând cu SUA și războiul total declanșat aici de progresiști. George Soros a anunțat, deja, că se va concentra mai mult pe America, vrând să se asigure că Donald Trump, un afacerist conservator prin definiție, care a promis că va pune capăt războiului din Ucraina imediat ce se va întoarce la Casa Albă, nu va prelua puterea în SUA. Dacă Imperiul Soros a fost, cu adevărat, alungat de pe „Bătrânul continent”, atunci evitarea unei înfrângeri similare în America este „bătălia finală”.
Să ne amintim că, în 2019, Sir Roger Scruton afirma într-un interviu pentru The New Statesman că „Oricine nu crede că există un imperiu Soros în Europa nu a observat faptele”. Realitatea e că, de-a lungul anilor, imperiul lui George Soros s-a extins mult dincolo de granițele ce-i fuseseră (poate) stabilite. În prezent, OSF funcționează în peste 120 de țări și susține o mare varietate de cauze, de la drepturile romilor și mișcarea Black Lives Matter la diferite campanii anti-Brexit și pro-LGBT. Un cunoscut jurnalist irlandez, Ben Scallan, a investigat activitatea Fundației pentru o Societate Deschisă și a ajuns la concluzia că oamenii lui George Soros au misiunea să denatureze statisticile pentru a arăta o creștere abruptă a crimelor motivate de ură Marea Britanie, în ciuda datelor oficiale ale autorităților, care arată contrariul. De ce această mișcare? Pentru că Soros urmărește adoptarea unei legi care restricționează puternic libertatea de exprimare.
În acest sens, cu toate aspectele controversate din jurul său, respingerea „sorosismului” în Europa și în alte părți de pe glob trebuie privită ca o reacție (democratică, sâc!) a unei societăți care se simte din ce în ce mai lăsată fără drepturi de către elitele globale.