Ilie Năstase? Dar ce vă grăbiți? Apare și el în istorisirea asta, că e de tot râsul. Că pe Ciolacu îl doare la flașnetă de Ilie Năstase! Păi cum credeai?! Dar acum să vedem chestia asta următoare, cu Marghiloman! Palatul Guvernului, da, exact palat, că e palat guvernamental, acolo un se înnoadă ițele ascunse ale potlogăriilor românești. Marghiolița din Băicoi, femeie cu frica lui Dumnezeu, mătură treptele guvernului cu un soi de evlavie și oftează ea, ce oftează.
Mare e grădina lui Dumnezeu, gândește Marghiolița din Băicoi și mătură treptele alunecoase ale guvernului, atât de alunecoase! Se oprește femeia. Se îndreaptă de spate. Are o lumină ciudată în ochi de zici că ar fi venit direct de pe planeta Marte nu din Băicoi. Dar și în Băicoi se poate ajunge de pe planeta Marte, foarte ușor, mai ales în nopțile cu lună plină când câmpul magnetic terestru e ceva mai relaxat, mai moale, mai pufos. Mai pufos? Tudorel Toader urcă scările guvernului și își imaginează ceva pufos, privind-o cu nesațiu pe Marghiloța din Băicoi, ah Tudorel Toader, vajnic ministru al justiției. Tocmai s-a întâmplat ceva straniu cu el dar el încă nu a aflat, el încă nu a aflat că a fost telepurtat prin timp, el încă nu a aflat pentru că a renunțat la serviciile SPP-ului, de aia n-a aflat, nici usturoi n-a mâncat.
Marghiolița din Băicoi e de fapt un marțian în travesti dar nici SPP-ul n-a aflat așa că nici Tudorel Toader, ministrul justiției n-a aflat, așa cum e el, teleportat. Și, bineînțeles, nici ustoroi n-a mâncat. Hei, musiu, strigă la el Mihalache, ce te înghesui așa pe treptele guvernului, chiar așa, strigă Marghiloman, păi da, musiu, întărește Brătianu, toți trei contra unu’ și Tudorel Toader, ministrul justiției nici usturoi n-a mâncat. Marghiolița din Băicoi, alias marțianul de pe planeta Marte, face un vârtej magnetic cu măturoiul, așa de florile mărului. Tudorel Toader, ministrul justiției, e împins drept în brațele lui Mihalache care se răstește în timp ce Marghiloman și Brătianu se răstesc și ei, păzea musiu, așa un fel de scenă istorică plină de învățăminte. Acum rămâne dragă cititorule, rămâne să stabilești chiar tu care dintre personaje e filo-rus, care e filo-german, care e filo-franțuz, care e filo-marțian, cum de ce, în ce scop, pentru care pricină, pentru care vrere, în ce fel, deoarece, ca și cum, pentru ce și alte tevaturi politice ascunse.
Acum să vedem care-i treaba, povestea, anecdota cu Ilie Năstase. Păi tocmai se plânge el în spațiul public, anume că ar avea pensie mică. Că nu i-au rectificat-o ăștia de la guvern. Păi pe ăștia-i doare fix la bască de Ilie Năstase, de Ovidiu Bufnilă, de tine, de mine, de ăia și de ăia, ce s-o mai coclim, frate!? Dar Ilie Năstase? Păi nu e de râs? Adică el, pe vremea lui Ceașcă era mare belfer-tenisman internațional în timp ce noi, poporanii, amăreșteni, trăgeam binișor mâța de coadă, ne ghiorțăiau mațele de foame iar el, Ilie Năstase, Ion Țiriac și alții ca ei, că-s cam multișori, trăiau baban de tot, mai ceva decât Marghiloman. Și-acum, uitat, părăsit, neluat în seamă, Ilie Năstase descoperă cum că România este nerecunoscătoare, indiferentă, indolentă cu unul ca el. Băi, dar nu e de râs? Așa că, să vezi, m-au oprit niște extratereștrii să mă întrebe de cazul ăsta. Și ce le-am zis? Ce vă zic și vouă. S-auzim de bine!
