Noua tendință pe piața comerțului global arată creșterea puterii chineze în detrimentul dezvoltării statele occidentale. De la națiunile vestice, la cele în curs de dezvoltare, grăbite să semneze acorduri în condiții avantajoase cu noii jucători care impun regulile.
Un recent raport ONU arată că statele din Asia Centrală au crescut importurile de bunuri și materie primă din China cu 55%, „o explozie” în comerțul internațional, după cum remarcă experții. La începutul anului, procentul era de 35%, însă noua politică externă a Beijingului și apropierea de zona arabă au contribuit la atingerea acestui procent record.
Din 2018 încoace, China și-a triplat exporturile în Asia Centrală, o realizare care consolidează statutul Beijingului de super-putere în regiune.
Mai mulți factori au contribuit la acest „boom”, dar în principal a contat strategia comuniștilor chinezi, care au pornit o adevărată „ofensivă” diplomatică în Asia. China investește masiv în energie, resurse minerale și transport feroviar pe cel mai mare continent din lume, inclusiv pregătește construirea unei noi linii ferate care să o lege de Asia Centrală (Kârgâzstan și Uzbekistan). Acest proiect va interconecta feroviar China de piețele europene. Deși planificat încă din 1997, proiectul a primit aprobare doar în 2022, după ce Rusia și-a dat acordul; Moscova a fost nevoită să recurgă la acest gest în schimbul sprijinului acordat de China pentru războiul din Ucraina.
Turcia joacă și ea un rol major pe noua hartă a comerțului. Erdogan a crescut importurile din China și se pare că ar acționa ca intermediar pentru comerțul pe axa Beijing – Moscova. Totuși, pentru piața internă, „Sultanul” a impus, în martie, un tarif de 40% la importurile de vehicule electrice chineze (EV), sperând să protejeze un producător local. Este vorba despre compania turcă Togg, care și-a anunțat intenția de a scoate pe piață, în următoarele luni, primul său autoturism electric, la un preț de 50.000 de dolari. Problema Turciei este sedanul Song, al chinezilor de la BYD, vândut cu 27.000 de dolari.
Capacitatea Chinei de a furniza infrastructură fizică, digitală, precum și bunuri de consum accesibile, plus puterea de a finanța comerțul și investițiile din excedentul său de cont curent explică forța economică și influența politică crescând în regiune a Beijingului.
Tot ce am arătat până acum are și o altă consecință – un tsunami fără precedent este pe cale să lovească tot comerțul global. Exporturile Chinei către Sudul global și statele membre BRICS a ajuns la 1,6 trilioane de dolari pe an! Iar de acum încolo, această sumă va trece în monedele naționale, căci toți actorii implicați în tranzacții nu vor mai vinde/cumpăra folosind dolarul american. Cifra reprezintp de aproape patru ori exporturile Chinei către SUA și mai mult decât totalul combinat al exporturilor Chinei către SUA, Europa și Japonia, ca să aveți o idee despre cine sunt noii parteneri de afaceri ai Beijingului.
Acesta este un punct fără întoarcere, momentul în care China nu mai este dependentă economic de SUA și de piețele dezvoltate din Occident. Totodată, arată că Donald Trump n-a greșit, din punct de vedere al strategiei alese, atunci când a anunțat o politică de „decuplare” a Americii de China. Ideea era să transforme SUA în „superputerea producătoare” a lumii, eliminând monopolul chinezilor. Era crucial pentru Washington să reușească, în vederea menținerii hegemoniei americane în lume, tot mai contestată de câțiva ani de Moscova și Beijing. Casa Albă a greșit calculele, însă, în special cele care anticipau „decuplarea” Chinei de economia asiatică, adică ruperea legăturilor comerciale cu celelalte state din regiune. Nu doar că nu s-a întâmplat asta, dar vedem exact contrariul, adică multe națiuni asiatice și-au sporit comerțul cu China, fără a ține cont de linia trasată de „jandarmul mondial”.
Toate aceste date și informații se combină pentru a explica eșecul politicii externe americane, dar mai ales schimbările structurale care au loc în geopolitica lumii, începând cu sfârșitul dominației Unchiului Sam.