Într-o bună zi. Guvernul a pus monopol pe nemurire. Dacă aveai economii, puteai să-ţi cumperi o viaţă sau două. Dacă nu, semnai un contract cu Guvernul. Lucrai pentru el în exploatările subterane vreme de zece apoi şi primeai în schimb o jumătate de secol.
O dată pe săptămână, nişte inspectori umblau din casă în casă. Aveau nişte registre. Scriau acolo câte în lună şi-n stele. Verificau starea de spirit a nemuritorilor. Controlau modul în care erau respectate tehnologiile de întreţinere şi aşa mai departe. Cetăţenii pregăteau pentru ei băuturi fine, ţigări de foi şi câte un mic dar. îi aşteptau apoi cu sufletul la gură. Inspectorii ştiau o mulţime de lucruri. Erau bine informaţi.
Sigur că Guvernul era în tratative cu extratereştrii. Din punctul ăsta de vedere eram binişor înaintea ruşilor, japonezilor şi americanilor. Serviciile lor de spionaj se dădeau de ceasul morţii să afle ce şi cum. Reţelele lor de televiziune transmiteau’ tot felul de ştiri alarmante. Că arhipelagul nostru, Adamville. o să se scufunde într-o pungă temporală. Că eram cu toţii o rasă degenerată. Că plănuiam să punem stăpânire pe întreaga planetă, că generatoarele noastre de nemurire distrug stratul de ozon. Că punem Ia cale un exod spre stele şi că navele noastre cosmice vor consuma la lansare tot oxigenul de pe Pământ. Că de fapt nici nu existam şi că eram doar expresia materială a unei anomalii de câmp magnetic. Că eram cu toţii bolnavi de tuberculoză. Că ne mâneam unii pe alţii. Că am fi fost bârfitori şi furăcioşi. Că nu eram nemuritori. Şi câte şi mai câte bazaconii!
Dar nu ne păsa. Stăteam la taclale cu inspectorii. Mai aflam una, alta. Informaţii care-ţi strepezeau dinţii. Un funcţionar de la Ministerul Comunicării inventase un sistem de urmărire a cetăţenilor prin intermediul televizorului. Doi savanţi erau gata, gata să descopere trecerea într-o lume paralelă. Lumea noastră politică era în mare pericol. Câmpurile informaţionale ale politicienilor fuseseră virusate de serviciile secrete străine. De la o zi la alta li se putea schimba codul genetic. N-ar fi trebuit să ne mirăm dacă în sala Parlamentului ar fi apărut dintr-o dată pisici, capre sau şopârle. Ce grozăvie!
Dar pe asta o ştiţi? întrebau inspectorii…?! Serviciile secrete adverse ne pot teleghida politicienii de la mare distanţă! Vai! ne-am speriat noi foarte tare. Dar nu vă faceţi probleme, situaţia e sub control. Nici americanii, nici ruşii, nici japonezii nu vor reuşi să ajungă la secretul nemuririi, ne-au liniştit inspectorii.
