România va cheltui 3 miliarde de euro pentru sectorul eolian și fotovoltaic, ca să bată în cuie unul dintre cele mai mari prețuri ale energiei din UE. Este vorba despre un preț de referință de circa 450 lei/MWh cu care sectorul regenerabilelor își va vinde energia produsă pe o perioadă de 15 ani. Prețul stabilit va da tonul în piață, astfel că ieftinirea energiei va fi imposibilă. În cazul în care vor exista, în momente de supraproducție, prețuri de vânzare mai mici, patronii regenerabilelor vor primi diferența de la statul român.
O nouă schemă de sprijin pentru sectorul regenerabilelor, unde este o adevărată bătălie pe proiecte, înseamnă o direcționare greșită a fondurilor din PNRR, consideră specialiștii în energie. Chiar patronii capacităților de producție din eolian și fotovoltaic au recunoscut că se autosusțin, dat fiind că investițiile sunt suficient de atractive, ca să nu mai aibă nevoie de ajutor de stat, ne spune Silvia Vlăsceanu, directorul executiv al Asociației Producătorilor de Energie HENRO.
”Ideea contractului pentru diferență a plecat și se aplică la investițiile nucleare, unde amortizarea se face în zeci de ani. La capacitățile nucleare, indiferent de puterea instalată, investițiile sunt costisitoare, dar ai energie în bandă asigurată între 60 de ani și 80 de ani, o energie constantă, la orice moment din zi și din noapte. Pentru acest tip de energie, pentru că prețul variază și nu ai cum să știi cum variază într-o perioadă de 30-60 de ani, s-a venit cu această soluție, ca să poată să-și recupereze investiția într-un termen rezonabil, de 20 de ani. La regenerabile, recuperarea investiției se face chiar și în 2-3 ani la cei care au beneficiat de schema de sprijin prin certificate verzi. Am înțeles că e asumare prin PNRR, dar nu știu dacă nu se poate negocia chiar nimic din PNRR, pentru că el a fost discutat în urmă cu niște ani, iar astăzi toate datele sunt schimbate”, ne-a declarat Silvia Vlăsceanu, directorul executiv al Asociației Producătorilor de Energie HENRO.
Profiturile din privat, singura prioritate
La contractul pentru diferență se face licitația la care se stabilește un preț de referință, iar în cazul de față a fost stabilit la 450 lei/MWh. Dacă prețul energiei va fi mai mare de 450 lei/MWh în perioada de 15 ani care urmează, câștigul rămâne al patronilor din regenerabie, iar dacă prețul va scădea sub 450 lei/MWh, statul va plăti diferența.
”Investitorii oricum nu pierd nimic, nu au niciun risc. Nu știu cum au ajuns la acest preț, probabil s-a făcut o medie pe PZU, că regenerabilele acolo vând”, ne spune Silvia Vlăsceanu, directorul executiv al HENRO. Aceasta arată că banii alocați contractelor pentru diferență ar fi trebuit investiți în capacități de producție în bandă, pe care le avem din ce în ce mai puține.
”Am scos cărbunele treptat, treptat și este clar că atunci când ai multe capacități intermitente, gen soare și vânt, trebuie să imporți, că nu poți să-ți acoperi consumul. De regulă, la vârfurile de consum de dimineață și seara, noi importăm în fiecare zi. În restul zilei, când este soare și vânt, se face export, iar 99% sunt producători care și-au pus capacitățile înainte de 31 decembrie 2016 și beneficiază de certificate verzi, pe care le primesc pentru energia livrată. Practic, se exportă subvenția din banii populației. Deci, contribuim la bunăstarea producătorilor din sectorul regenerabilelor”, ne-a precizat directorul executiv al HENRO, Silvia Vlăsceanu.
Prețurile nu mai scad
Pe turbinele eoliene și panourile solare te poți baza 20-25 de ani, că atât au durată de viață, ne mai spun specialiștii în energie, care consideră că asta nu este problema consumatorului român, ci este profitul și afacerea patronilor din acest sector, care trebuie să-și asume un risc.
”Dar nu mai era nevoie de schema de ajutor de stat, pentru că prețul energiei este suficient de mare în anumite momente din zi, astfel încât să se asigure un confort al profitului. Statul trebuie să-și asume investițiile pe termen lung, pentru că are nevoie de capacități în bandă. Și atunci, plecând de la ideea că a fost o schemă aprobată de Comisia Europeană pentru nuclear, s-a făcut lobby la Bruxelles ca să se includă în beneficiarii contractelor pentru diferență și regenerabilele, că tot e Green Deal. Nu era cazul nici acum 5-6 ani, când a plecat această idee, cu atât mai puțin acum, după ce am văzut ce s-a întâmplat în piață. Prețurile, în loc să scadă, vor avea acest tarif de referință, de 450 lei/ MWh”, a afirmat Silvia Vlăsceanu, directorul executiv al HENRO.
Sa votam AUR si gata.