Schimbarea echilibrului politic din SUA modifică agenda politicii economice globale. Pe urmele lui Donald Trump, administrația Biden desființează globalizarea așa cum o știam până acum.
Trăim, ni se spune, în era unui nou consens de la Washington, în care politica industrială centrată pe națiuni joacă un rol neîndoielnic. Analiștii de la Financial Times citează din cartea lui Martin Daunton, The Economic Government of the World: „Schimbările în distribuția puterii economice în cadrul SUA” au fost întotdeauna „cruciale” pentru modul în care Washingtonul supraveghează „ordinea economică internațională”.
Daunton arată cum procesul de deschidere a ușii către libera circulație a bunurilor și capitalurilor a fost întotdeauna dezordonat și nesigur și a depins de circumstanțele interne din America, prima economie mondială.
Până la începutul secolului al XX-lea, SUA au fost puternic protecționiste. Viziunea ambițioasă a Organizației Internaționale a Comerțului, care ar fi promovat un sistem comercial complet multilateral, a fost abandonată în 1949. În schimb, liberalizarea comerțului a fost impulsionată într-un mod mai concentrat prin runde succesive de reduceri tarifare negociate în cadrul Acordului General pentru Tarife și Comerț.
În anii 1960, redresarea în Europa era în plină desfășurare. Dar a pus propriile provocări. Sub inspirația lui Charles de Gaulle, Comunitatea Economică Europeană semăna din ce în ce mai mult cu un bloc economic independent. Pentru a se asigura că Europa rămânea ferm în orbita Americii, administrația Kennedy a lansat o nouă rundă de negocieri Gatt.
În anii 1970, în mijlocul epavei sistemului Bretton Woods, curentul protecționist era puternic în SUA. Președintele Richard Nixon a scos dolarul din legătura cu aurul și a anunțat o nouă eră de naționalism în politica economică.
În 2005, în Congres exista un grup bipartizan substanțial care cerea ca SUA să părăsească OMC. Cu mult înainte ca administrația Trump să se apuce să saboteze procedura de soluționare a litigiilor din cadrul OMC, organizația era paralizată. Nici nu ar trebui să fie o surpriză faptul că administrația Biden nu a arătat niciun interes real în revigorarea acesteia. Diagnosticul predominant la Washington în prezent este că globalizarea centrată pe China din anii 1990 și 2000 a fost o greșeală istorică.
Acest lucru marchează în mod clar o nouă etapă, dar nu o ruptură bruscă sau fără precedent, ci mai degrabă cea mai recentă expresie a unei profunde incertitudini și ambivalențe în politica americană față de economia mondială.
Actualul grup de strategi geoeconomici americani, în frunte cu Jake Sullivan, consilierul pe probleme de securitate națională al președintelui Joe Biden, insistă asupra faptului că nu este vorba de decuplare.
Dar, nu pentru prima dată, Washingtonul schimbă termenii. Într-o masă de negocieri tehnice, ancorate în coaliții politice și de grupuri de interese din SUA, va căuta înțelegeri cu parteneri din Europa, Asia și din restul lumii. Cu o singură condiție: economia globală să fie condusă de americani.
Ramolitul imb3cil Bideu nu-și dă seama că imperiul nazisto-amerloc e pe moarte.
„Cu o singură condiție: economia globală să fie condusă de americani.”
Adică ei hotărăsc cine consumă resursele chiar dacă nu sunt ale lor, ei hotărăsc cine trăiește bine și cine moare, la fel ca și până acum. Ei ne-au luat banii de autostradă, de avioane F-35, de alte tipuri de tehnică militară și ni le vor livra peste cel puțin 10 ani. Pentru că le-am dat banii înainte nouă nu ne rămâne decât să fim slugi presusupse și să ne rugăm pentru sănătatea lor pentru că dacă se îmbolnăvesc și mor rămânem și fără bani și fără avioane.
Daca exista ceva mai rau in lumea asta, nu poate fi decat banda asta organizata de fosile senile ce au pus mana pe Finanțele lumii, iar acum vor tot, inclusiv sufletele oamenilor si controlul total
Si cetatenii planetei trebuie sa puna mina pe arme.
PERFECT !!!!
eu pun mîna pe pu lă !
Pái,cum altfel?