Giovanetto Papionetto își lansează cartea Amurgul Filozofilor la Palatul Parlamentului exact în clipa în care spionii se dau de ceasul morții să-i găbjească pe unii filozofi ai vremurilor noastre, adică să-i racoleze, frate!
Sunt o grămadă de sifoane pe Magheru. Sunt și de-ai noștri dar sunt și americani și polonezi, francezi, ruși, nemți, marocani, englezi, portoricani, arabi, egipteni, mayași, spanioli, azteci, greci, da, mulți greci, turci și chinezi cu nemiluita. Ploșnițe găsești peste tot în București, unde nu te aștepți. Sunt din alea mici, mici și roz sau pătrate și pufoase sau sferice și zgrunțuroase, cu camere de luat vederi cât unghia.
Așa că lumea a luat hapul cu Black Cube, că i-au înșfăcat pe agenții făptași, că i-au băgat la gherlă urmând ca apoi să negocieze careva de la Guvern sau de la Parlament sau de la Președinție un schimbi de spioni ceva, chiar dacă Israelul a zis sus și tare că n-are nici în clin nici în mânecă. Eu am vorbit cu Bebe de la Arsenal și m-am arătat pe deplin neîncrezător și i-am zis pe șleau că Black Cube e o operațiune de anvergură, că de fapt e o încercare de penetrare informațională în profunzime și o poziționare a rezidențelor balcanice.
Bebe a râs de mine, a dat o bere la Carul cu bere, printre spioni, vezi bine, pe la unșpe spre prânz. Uită-te la masa de colo, o vezi pe aia blondă? Așa. E amănțica lui Rastolnikov dar se are pe bune cu elvețienii, cu tipii de la DST și cu James Bond în persoană. Mata Hari, vrei să zici? Bineînțeles că ne-am mai prostit vreme de vreo două ceasuri filmându-ne unii pe alții, făcând pe interesanții, spioni în toată regula. Mie însă mi-a fost clar că toți spionii din lume năvăliseră la București pentru că se aflase deja că noi, românii, am pus laba pe o gaură de vierme, găsită în Bucegi, și că puteam acum să-i facem harcea-parcea și pe americani, și pe ruși, și pe chinezi și pe cine mai avem noi chef. Dar lasă, venusienii stau cu ochii pe noi, uite-i colo, la metrou, uite-i colo, în Piața Chibrit, spioni sadea, sosiți de pe planeta Venus, dragii de ei.
Parcă-l văd pe Cristescu ieșind dintr-o bulă temporală și luându-i la refec, uite-așa! Dar Giovanetto Papionetto își lansează cartea Amurgul Filozofilor la Palatul Parlamentului așa că ne ducem cu mic cu mare să căscăm gura la eveniment. Cam asta ar fi. Vezi tu, din când în când, aparent zgâlţâind Filozofia, în autoritatea ei, se arată câte o revoluţie. Pentru că e mai uşor să pui le cale o revoluţie decât să readuci la viaţă un fluture.
Pentru cu e mai uşor să ştergi porţiuni mari de text, să înnegreşti pasaje interzise vulgului. Vulgul nu are de-a face cu secretele sau tainele sau misterele. El orbecăie în splendoarea existenţei sale. Nu e orbit ca şi cum ar fi scăldat în lumină arzătoare. Iar elita pune în sipet secretele jinduind după totalitate. Din când în când, elitele sunt cuprinse de convulsii şi propun strategii utopice de salvare generală. Iar masele îmbrăţişează programele cu un soi de furie furibundă.
