Fermierii, revoltați. În România se face bișniță și cămătărie, nu economie de piață!

Reprezentanții fermierilor se plâng de faptul că economia de piață în România înseamnă bișniță, iar creditarea, cămătărie. În celelalte țări din UE există prețuri stabilite de guverne, sub care comercianții nu pot scădea, tocmai pentru ca statul să-și încaseze impozitele. În țara noastră, producătorii au fost băgați în faliment, în timp ce traderii au obținut profituri colosale, iar statul nu a încasat nimic din aceste profituri, susțin fermierii.

Programul de cinci ori subvenția, cu credite garantate prin Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, cu un comision de 1,6%, lansat de Ministerul Agriculturii, este o bătaie de joc la adresa fermierilor. Pentru ca băncile să le acorde împrumuturile, agricultorii trebuie să nu aibă datorii și să aibă bilanțul pe plus, condiții pe care nimeni nu le poate îndeplini.

”Măsura asta cu de cinci ori subvenția, pe care a luat-o Ministerul Agriculturii, nu se poate aplica în cazul fermierilor români. Scopul era să ajute fermierii să iasă din situația critică în care se găsesc, însă condițiile de creditare puse de bănci nu permit accesul agricultorilor. Ne cer să avem bilanțul pe plus, în condițiile în care noi suntem nevoiți să împrumutăm bani pentru că nu am reușit să ne acoperim cheltuielile, deci clar că suntem pe minus. Banca nu-ți dă bani decât dacă ai tu bani. Deci așa-zisul ajutor al Ministerului Agriculturii nu ne ajută cu nimic”, ne-a declarat Laurențiu Baciu, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR). Din ajutorul financiar de la UE și de la statul român pentru pierderile provocate de importurile din Ucraina nu a ajuns niciun leu la fermieri. După ce că le-au dat 78 de lei pe hectar la cheltuieli de 6.000 de lei și pierderi, în unele cazuri, și de 100%, nici banii ăia nu au venit.

Agricultura românească, în pericol de dispariție

Situația fermierilor este disperată. Prețurile de achiziție scad în fiecare zi, iar producția a fost mult sub jumătate din cea care le-ar permite să își recupereze investițiile. Fermierii spun că niciodată, din 1992 încoace, agricultura din România nu a fost în situația asta critică. Paradoxul este că, în timp ce fermierii sunt în faliment, traderii de cereale fac niște profituri colosale.

”Dacă am fi în Germania sau în Franța, s-ar implica Guvernul, dar suntem în România. În celelalte state europene, subvențiile pentru agricultori sunt mai mari decât la noi, iar ajutoarele de stat sunt mult mai consistente. În plus, în celelalte țări UE băncile dau credite agricole cu dobânzi foarte mici sau, în unele situații, statul le suportă și dobânzile, și comisioanele, iar perioada de creditare este mult mai lungă, ca să nu-i împovăreze și să își poată desfășura activitatea în condiții normale. În Franța, Germania, Belgia nu este dezmățul ăsta în ceea ce înseamnă circulația cerealelor și comerțul cu cereale ca în România. Acolo sunt niște condiții stricte, care sunt impuse de către statele respective, astfel încât nu este permis ca fiecare să facă ce vrea, ca la noi. Pentru că acolo statul este direct interesat cu ce prețuri se vând cerealele, pentru că își ia impozitele și taxele. De exemplu, grâul nu are voie să fie comercializat sub un anumit preț. Chiar dacă îl vând mai ieftin, la stat trebuie să plătească impozite pe prețul din barem. În această afacere, atâta timp cât îți creezi obligații față de stat, intră și statul în joc”, ne-a precizat președintele LAPAR, Laurențiu Baciu.

Acesta arată că la noi este permis orice și dau vina pe economia de piață, deși economia de piață nu se desfășoară haotic. În România se face bișniță, nu economie de piață, iar băncile fac cămătărie, nu creditare, susține Laurențiu Baciu.

Ce face ANAF?

Nu este admisibil ca cei care fac comerț cu cereale să aibă profituri de te sperii, iar producătorii să nu își poată acoperi cheltuielile, consideră reprezentanții LAPAR. ”Și statul nu încasează nimic, pentru că ăia care sunt comercianți găsesc soluții de a-și ascunde profiturile. S-a dus ANAF să vadă ce se întâmplă în Portul Constanța? Și să ne spună și nouă de ce comercianții de cereale, când ajunge marfa în Portul Constanța, mai emit încă 3-4 avize. Că pe noi ne-a omorât. Porumbul acum în nordul Moldovei se vinde cu 60 de bani kilogramul, dacă este la parametri optimi, iar dacă are o umiditate de 17-18%, se vinde cu 40 de bani. Producția în acea zonă a fost de 4.500 kg-5.000 kg, iar la prețul de 40 de bani, fermierii nu-și recuperează nici 30% din cheltuieli. În Portul Constanța porumbul se vinde cu 95-96 de bani, iar la MATIF se duce la 1,20 lei-1,30 lei, în condițiile în care sunt aceiași traderi, și la MATIF și la Constanța. Numai că aici fac profituri colosale, pentru că pot să le ascundă, pe când acolo nu le pot ascunde”, ne-a mai spus președintele LAPAR, Laurențiu Baciu.