Extratereștrii schimbă foaia pe malul Dâmboviței

Toată planeta se bagă-n seamă pe malul Dâmboviței, ceva de speriat. Toți vor să-și pună pupilul sau pupila la Palatul Cotroceni să ne facă varză, să ne șparlească metalele prețioase și secretul lui î din a.

E vremea schimbărilor spectaculoase din politica mondială, continentală, regională, locală și așa mai departe până la atom. Așa că, Partidul Ufologilor, până acum total necunoscut, insignifiant, de neluat în seamă, uite, brusc, iese la rampă. Câteva mișcări în forță, stradale, niște mitinguri, niște emailuri, nișe Haș Rezist și, gata, Partidul Ufologilor ocupă baricadă după baricadă în timp ce partidele tradiționale, plictisite de atâta furăciune bugetară, dorm în papuci. Și rău fac.

Uite, vine niște zgomotoși de la Partidul Ufologilor cu niște bâte și-i iau la refec pe pesediști, uneperiști, peneliști, useriști, udemeriști, pedeliști, mă rog, cam pe toată lumea. Și dă-le nene la moacă, de să le sară fulgii. Iar poporanii, eah, poporanii rânjesc de pe trotuar, dă-le frate ufologule la moacă, zău așa, că, uite, ne-au sărăcit, ne-au chelit de toate alea, ne-au furat, ne-au mințit, așa, așa, dă-le la moacă. E un fel de revoltă lumească, un fel de lovitură de stat, un fel de rebeliune, un fel de revoluțiune, mă rog, un fel de vânzoleală, un fel de decădere din drepturile civile. Un fel de sminteală socială, ce să mai vorbim. Ufologii te altoiesc binișor cu bâtele și te-ntreabă, așa, răspicat, gâfâind, mă, ai văzut OZN-ul din Piața Universității, nu l-am văzut, și, trosc, iei o bâtă peste ceafă, ah, da, am uitat, îmi aduc aminte acum, am văzut nu unul, trei.

La Moscova, aceeași scenă. La Berlin, aceeași scenă. La Casablanca, aceeași scenă. La Sidney, aceeași scenă. De pe undeva, apare Curzio Malaparte care vine să ne lămurească despre mersurile absconse ale loviturilor de stat, și, trosc, o ia și el peste cap. Vine Gabriel Garcia Marquez să ne vorbească despre sminteala dictaturilor și, trosc, o ia și el peste cap. Vine Ferdinand Celine să ne zică, una, alta despre Africa, despre Franța, despre America și despre răul lor social și, trosc, o ia și el peste cap. Ce să mai zic de Lenin, de Marx și Engels, de Max Weber, de Orwell, de Năstase și de Iliescu, de Constantinescu și Băsescu, Antonescu, Simion, Ponta, trosc, o iau și ei peste cap. Băsescu zice c-ar fi văzut un OZN mare cât un dovleac, în cursele lui oceanice și, pentru asta, pentru minciuna asta, trosc, mai ia vreo două peste cap.

E un fel de contagiune nesănătoasă pe toată planeta, o nebunie generală, un fel de sfârși al apocalipsei căci și apocalipsa are un sfârșit. Și, chiar în clipa în care vreau să trag o concluzie deșteaptă la toată tevatura asta, na, mă trezesc luat pe sus și, trosc, iau una peste cap. Ia vezi, ce te râzi mânzești, ia vezi c-o s-o iei și tu drept în freză!