Liderii Uniunii Europene au ajuns pe 1 februarie la un acord privind un ajutor financiar substanțial către Ucraina. Cei 27 de lideri au convenit că pachetul de 50 de miliarde de euro va dura din 2024 până în 2027 și va fi analizat peste doi ani printr-un raport al Comisiei Europene (în fapt aprobarea pachetului financiar datează din decembrie 2023 la fel ca și nominalizarea Ucrainei ca un candidat pentru aderarea la UE, lucru pe care premierul Orban l-a acceptat fără tragere de inimă, rămânând la o cafea, pe holul sălii unde se vota, la rugămintea Cancelarului Scholz, fapt acceptat în aprobarea votului – lipsa de la vot – de reglementările Tratatului de la Lisabona).
Pachetul financiar a făcut parte dintr-o revizuire a bugetului pe șapte ani al UE, care necesită o aprobarea unanimă. Guvernul liderului populist Orban a fost într-o dispută de doi ani cu comisia executivă a UE cu privire la nerespectarea valorilor democratice de către Budapesta (reforme în justiție) fapt pentru care o parte din fondurile alocate Ungariei prin PNRR au fost suspendate.
Ce a câștigat Orban? Ridicarea suspendării fondurilor și o agendă proprie pentru președinția Ungariei la Consiliului UE în a doua jumătate a anului 2024. Orban poate proclama victoria acasă, spunând că Ungaria a obținut o revizuire a poziție Comisie Europene.
Concesiile sunt văzute la Bruxelles ca fiind minore. Important este că s-a evitat un veto. Și totuși acordul vine după întâlniri cu ușile închise între câțiva lideri europeni și Orban. Charles Michel și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, împreună cu liderii Franței, Germaniei și Italiei, au avut o întâlnire cu premierul ungar. Întâlnirea a fost apoi extinsă la alți lideri, inclusiv premierul olandez Mark Rutte, premierul polonez Donald Tusk și premierul belgian Alexander De Croo. Nimeni dintre participanți nu recunoaște că s-au făcut presiuni asupra lui Orban, însă săptămânile de negocieri tensionate au evidențiat modul în care un singur ”om puternic” poate perturba UE, chiar și în probleme, cum ar fi agresiunea rusă, pe care mulți le consideră „existențiale” pentru Uniune.
Situația a sugerat cât de precar și imprevizibil ar putea fi sprijinul pe termen lung pentru Ucraina. La aproape doi ani de la invadarea Ucrainei de către Rusia, războiul a intrat într-un impas, iar economia Ucrainei are nevoie disperată de sprijin, însă luptele politice interioare din UE și din Statele Unite au blocat o sursă de finanțare pe termen lung. Nu există o oboseală datorată războiului, avem un sindrom care se numește Orban. De asemenea Orban a exportat problema către NATO, blocând până de curând întâlnirile la nivel înalt cu Ucraina în Consiliul NATO-Ucraina. Budapesta reține, de asemenea, candidatura Suediei pentru aderarea la organizația militară deși Ankara a accepta aderarea în schimbul primirii a 40 de avioane F-16 noi și a kiturilor de modernizarea pentru flota existentă (76 de avioane). Există, în mod sigur, o creștere a sentimentului populist datorată în primul rând proiectelor nerealiste adoptate de Uniune.
Strategia Ucrainei pentru 2024 este încă incertă, iar în culise aliații apropiați sunt îngrijorați de perspectivele lor pe câmpul de luptă și de perturbarea politică de la Kiev. În cele din urmă, liderii statelor din Uniune au zburat la Bruxelles, din toată Europa, pentru a aborda o problemă care se pare că a fost rezolvată în câteva minute. Parcă pentru a sublinia sentimentul de incertitudine și haos, întâlnirea a avut loc pe fondul unui protest masiv al fermierilor care au ajuns cu tractoare, au blocat traficul și au incendiat cauciucuri în inima orașului. Ei le-au cerut liderilor să se concentreze mai mult pe problemele legate de costul vieții, inclusiv taxele mari și ceea ce consideră ei drept o reglementare excesivă din partea UE a agriculturii. În aceste condiții Ursula von der Leyen, extrem de supărată de situația creată încearcă o revitalizare a Comisie.
Cum? Prin aducerea lui Martin Selmayr fostul șef de cabinet al fostului președinte al Comisiei Jean-Claude Juncker. În timpul mandatului lui Juncker, mașinațiunile machiavelice ale puternicului șef de cabinet au fost categoric personale: s-au votat comisarii europeni pentru a-l instala în funcția de secretar general, funcția de top în serviciul public al Comisiei. Selmayr a câștigat faima și disprețul și a stimulat invidia și furia prin desfășurarea unei autocrații nemiloase în numele democrației europene. Tot ceea ce a făcut a fost pentru a-i asigura păstrarea poziției la vârful puterii de la Bruxelles după încheierea mandatului lui Juncker în 2019, însă a fost forțat să demisioneze. Potrivit unui document văzut de POLITICO, Comisia a decis miercuri să-l numească pe Selmayr într-un post nou creat de „conseiller hors classe” (asemănător unui consilier superior) la Secretariatul General al executivului UE. Selmayr „Monstrul Berlaymont” (așa cum a fost poreclit) se întoarce. Ce va urma în haosul deja existent?
