Colapsul economic iminent, una dintre cauzele conflictelor armate

„Dedolarizarea” comerțului global nu mai este o surpriză pentru nimeni, a început în Rusia și continuă, vedem, cu America Latină, acolo unde Brazilia și Argentina au anunțat că încep plăți în yuani pentru marfa importată din China. Lula da Silva a cerut națiunilor BRICS să creeze o alternativă pentru a înlocui dolarul în comerțul exterior și asta se întâmplă azi. Între timp, în Statele Unite, experți de pe Wall Street atrag atenția că politicile președintelui Biden vor distruge definitiv clasa de mijloc a Americii.

Și totul se întâmplă într-un moment în care dușmanii de la Beijing și Moscova întăresc legăturile cu latinitatea și lumea arabă (Orientul Mijlociu are în prezent un nou protector, Xi Jinping).

Peste tot, de la Rio și până la Riad, se pune la îndoială supremația dolarului american ca monedă comercială globală. Brazilianul Lula este doar portavocea nemulțumiților, a celor care întreabă de ce fiecare țară e „obligată” să tranzacționeze mărfurile în moneda SUA.

Acordul de la Bretton Woods, lesa pe comerțul mondial

Răspunsul trebuie căutat la momentul (istoric) în care standardul de aur a fost abolit în favoarea sistemului actual, cu dolarul monedă de schimb pentru orice tranzacție. Când fostul președinte Richard Nixon a decis să abolească standardul aurului ca mecanism de angajament în comerțul mondial, Washingtonul a inaugurat, de fapt, decenii de volatilitate relativă și a făcut dolarul monedă forte.

Standardul de aur a fost sever redus prin Acordul Monetar de la Bretton Woods, din 1944. Prin înființarea Fondului Monetar Internațional, dolarul a devenit cea mai puternică monedă din lume. Inițial, rolul FMI a fost doar de a ajuta la tranzacțiile internaționale, dar, după cum vedem realitatea de azi, această instituție și-a depășit cu mult scopul inițial; FMI a ajuns brațul financiar/ pârghia prin care Statele Unite și câteva națiuni occidentale finanțează țări/regimuri care se aliniază politicii occidentale.

Scopul principal, a păstrării aurului în afara unui standard în comerț, este ca SUA să poată tipări bani la nesfârșit, având două obiective principale. În primul rând, un buget masiv de apărare și războaie de tip proxy declanșate pe tot globul nu ar fi posibile dacă America ar mai fi pe standardul de aur. În al doilea rând, oamenii care controlează băncile centrale nu pot extrage dobânzi la datoriile naționale, care în prezent sunt scăpate de sub control.

Cine îndatorează lumea

O privire aruncată asupra pieței mondiale a obligațiunilor relevă un dezechilibru deranjant. SUA au o cotă de aproape 20% din contribuțiile la FMI, dar în același timp au trecut de 50 de trilioane de dolari datorii restante; Casa Albă a împrumutat mai mulți bani pentru a finanța războaie și programe militare decât China, Japonia, Germania, Italia, Franța, Marea Britanie și Canada la un loc. Contribuabilul american este responsabil pentru aproape 40% din totalul datoriei externe a lumii!

Iar perspectivele nu sunt mai bune… Președintele Biden vrea să se împrumute și mai mult, chiar dacă americanii de rând se află pe buza unei catastrofe economice nemaivăzute de la Marea Depresie încoace.

În cel mai recent raport, trimis și Biroului de buget al Congresului SUA, specialiștii de la Bipartisan Policy Center, din Washington, atrag atenția că America nu va mai putea face plăți – inclusiv către deținătorii de obligațiuni, beneficiarii de asigurări sociale și angajații federali! Despre intrarea în incapacitate de plată se vorbește în aceste zile. Democrații cer o majorare a nivelului datoriei publice, adică și mai multe împrumuturi pentru a finanța conflictele din Ucraina și Taiwan.

O altă analiză, a celor de la RSM International, arată că băncile centrale trebuie să „inducă” o recesiune pentru a controla situația economică a SUA.

Standardul de aur, soluția corectă

Dar problema este mult mai gravă decât sugerează mulți experți și indiferent de ce vor vota parlamentarii, ramificațiile depășesc granițele Americii. Iar dacă tot BRICS-ul va renunța la dolar ca monedă comercială, ei bine…

Standardul de aur reduce riscurile unor astfel de crize economice și recesiuni. În plus de atât, nivelul veniturilor oamenilor care muncesc este mai mare într-un sistem susținut de lingouri, ca să nu mai vorbim că standardul aurului crează limite dure pentru tipărirea banilor și cheltuielile militare.

Pe măsură ce încrederea globală în dolar scade și politica externă a Casei Albe devine tot mai agresivă, punctul critic al hegemoniei americane se apropie. Atunci va începe, cu adevărat, distracția!