AcasăScience fiction politicAstea-s lucrurile care ne dor

Astea-s lucrurile care ne dor

Chiar așa, care-s lucrurile care ne dor? Aroganța, sictirul și indiferența celor care s-au înscăunat în fruntea noastră, vai de noi. Păi ce, e puțin lucru?! Păi ce, nu e pe bune ce zic eu?! Vin așa, un venusian și un marțian și un venusian după mine la Iași, mă agață pe Podul Roșu. Taman în ziua de 24 ianuarie 2020.

Ne ducem buluc, spre Hotelul Traian, gata, gatasă ne rupem nasul prin mulțimea înfierbântată. Tevatură politicianistică în toi. Iașiul, plin ochi. Calci pe polițiști, jandarmi, ofițeri acoperiți, soldați periculoși, batalioane peste batalioane, pe pesediști înfocați și vocali, pe peneliști înfocați și vocali. La Pallas Mall, altă lume, ieșeni, chinezi, arabi, francezi, români și de alte naționalități se distrează pașnic, îi doare la bască de certurile eterne dintre peneliști și pesediști. Chirică e și el pe-acolo, îl văz și pe Ponta pe care-l descoperim ceva mai târziu, în salonul VIP de la restaurantul libanez Fenice. Pe străzile Iașiului, pelerinaj de credință, ortodocșii se duc valuri, valuri de la o biserică la alta, se închină, stau de vorbă cu Dumnezeu.

În sfârșit, ne luăm inima-n dinți, ne băgăm în mulțime cu gând să ajungem la Muzeul Unirii să vază venusianul și marțianul nu știu ce chestie au făcut înaintașii lor cu Mașina Timpului pe când era IA Cuza călare pe situațiunea momentului. Ne înghesuim unii-ntr-alții pe pietonal. Trecem de Mitropolie. Un gard uriaș, prelung, în adâncime, pavoazat cu tricolor. Pretutindeni în jur jandarmi. Și ofițeri acoperiți. Și polițiști. Și la Teatrul Național Vasile Alecsandri. Un dispozitiv de securitate de grad zero. De cine ne temem? Poporanii se îmbulzesc în sus, spre Hotelul Traian. Cu ei, ofițerii acoperiți. Tensiunea crește. Marțienii mei sunt înarmați până-n dinți. Dar ei au treabă cu alți marțieni și venusieni. Să vezi că se caftesc ăștia în văzul tuturor. De fapt, nimeni nu vede nimic. Extratereștrii știu să-și ecraneze tevaturile cosmice. Ajungem pe linia de tramvai. Pe linia de tramvai sunt comasate trupe de elită aduse din Afganistan. Te ia cu frig. Sunt doldora de armament. Mulțimea ne împinge printre blocuri. Nimerim la un punct de trecere. Punct de intrare. Lasere. Fiecare om e percheziționat. Totul e halucinant. De cine ne temem? E o stare de tensiune pe bune. Un jandarm și un polițist ne pun să declarăm una, alta. Extratereștrii mei, deghizați, își joacă rolul magistral.

În sfârșit, trecem de punctul de control. Undeva, în stânga, prin coridorul de fier, vin Iohannis, Orban, mulți alții cu niște mașini ochioase. Piața geme de lume. Geme de polițiști. Geme de armată. Geme de jandarmi. Geme de ofițeri acoperiți. Poporanii, cu sutele, umplu piața. Au cocarde tricolore. Ne îndreptăm spre dreapta, pe pietonal, pe Lăpușneanu, ca să ajungem fix la Muzeul Unirii. Nimerim într-un alt punct de control. Oamenii sunt percheziționați. E dispozitiv de securitate de grad zero. De ce? De cine ne temem? Tensiunea crește. Ajungem la Muzeul Unirii. E gratis intrarea. Extratereștrii mei dispar printr-un perete. Se aude o zdruncinătură. Expoziția diplomației de la 1919 se năruie. Ca prin farmec, din subsol, iese un OZN plin de moloz. Numai eu îl văd, extratereștrii mi-au făcut cadou niște ochelari speciali.

OZN-ul se ridică în stratosferă și, trecând pe lângă soare în mare viteză, se pierde în adâncul universului. Sunt perplex. Extratereștrii m-au acostat pe Pudul Roșu, m-au săltat fără prea multă vorbărie, ne duci la Muzeul Unirii. Asta a fost. M-au împuns cu mitralierele lor cuantice în coaste. Așa am nimerit în dispozitivul de securitate de grad zero. Eu, un om banal. Manifestația de 24 ianuarie o ia razna, pesediștii deghizați în poporani îl huiduie pe Johannis. Ofițerii acoperiți deghizați în poporani îi iau la ochi pe pesediștii deghizați în poporani. În sfârșit, totul se sfârșește. Mă duc la Palas Mall ocolind pe la Mânăstirea Golia. Aterizez fix la restaurantul libanez Fenice. Nu pot să-mi fac selfie cu Ponta. Chelnerul dă din umeri, domnul Ponta e la salonul VIP. Asta e. Mă așez la o masă și comand un mansaf. Delicios mansaf. Undeva, în univers, marțienii, uniți cu venusienii, se luptă pe viață și pe moarte cu Imperiul Reptilelor din Andromeda. La Iași încă e soare. La tine în suflet e încă soare?!

 

author avatar
Ovidiu Bufnilă Editorialist
My name is Ovidiu Bufnilă. It's a name like any other name. Neither more important nor less important.
111 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger