Amiralul Horatio Nelson are de gând să elibereze Crimeea în doi timpi și trei mișcări! Amiralul a făcut declarația asta belicoasă dintr-un aerostat vișiniu cu care survola Europa Centrală.
Asta aude la un radio vechi, antic și de demult, personajul nostru de astăzi, Rastolnikov. Asta e ziua lui, o zi cosmică, smulsă din șuvoiul Timpului. Dar ce să faci cu o zi? O zi e o zi ca oricare alta, gândi Rastolnikov coborându-se din nacela aerostatului vişiniu care plutise pe deasupra mărilor vreme de o sută de zile. L-ar fi putut suna pe Milan, archebuzierul, să-l întrebe ce crede el despre trecerea zilelor sau despre Amiralul Horatio Nelson.
Milan gândeşte analitic, are simţ practic. Nu, Milan nu are răspunsul. Rastolnikov sorbi din cafea. Trase perdeaua şi privi departe în zare, dincolo de coşurile de fum ale combinatului de utilaj greu, ce mai duduiau locomotivele! Departe în zare se ghicea ziua de ieri. Un nor plumburiu o trăgea după el, înspre Cercul Polar. Dar, ce grozăvie! Dintr-odată, Rastolnikov zări cum cade o zi peste altă zi. N-am orbu’ găinilor, e real, se strădui Rastolnikov să se convingă că totul e aievea. Păi cum altfel? Uite, femeia aceea blondă, care cară sacoşe galbene, nu era acolo, în stradă acum câteva minute.
Nici aeroplanul care zbârnâie prin văzduh. Hotărât lucru, s-a produs o entropie meserie. Trebuie să fie opera văluritului, au şoptit în bărbile lor pline de cochilii, generalii prinţesei Walevska, îndrăgostită lulea de Rastolnikov. El vălureşte realitatea şi ficţiunea construind istorii periculoase şi instrumentând periculoasele programe autoexecutabile! Şi bătrânul împărat al oglinzilor de ape din Jabahab Ab Jabadah auzi glasul dezmăţatelor furtuni oceanice după ce trecură deja cinci mii de ani de la metamorfoza văluritului, ce grozăvie. Un astrolog s-a furişat într-o noapte ploioasă printre coloanele de ceaţă ale palatului imperial din Borobudur. S-a împiedicat în barba-i liliachie. Şi-a vălurit uşor mantia înstelată învolburând aerul cald. A tuşit uşor parcă nevrând să-l tulbure cumva pe bătrânul împărat care trăgea înfrigurat cu urechea la palpitul universului plin de universuri în apropierea telescopului oficial.
A dat să se întoarcă, speriat de gândul său nebun. Aflase că epocile se desfăşurau toate deodată şi că nu-şi urmau una alteia pentru că misteriosul vălurit construia ficţiuni cu o viteză uimitoare. Noii savanţi de pe vechiul asteroid Kaoma Kuamani au descoperit principiul instantaneului acvatic bănuind prezenţa misteriosului vălurit din inima norilor în profunzimea matricelor virtuale care se desfăşurau toate deodată. Pe scurt, puteai fi oriunde, oricum, în acelaşi moment digital. Rastolnikov zice, asta e. Scoate mătura din debara şi mătură uşor zilele băgându-le sub preşul vişiniu tras acum o secundă din nacela aerostatului vişiniu pe care Stalin a promis solemn, zilele trecute, referindu-se la ambițiile Amiralului Horatio Nelson, că-l va găuri cu tunurile de pe crucișătorul Aurora.