Prea încrezătoare în “regele dolar”, America a văzut în sancțiuni o modalitate fără costuri de a lupta împotriva Rusiei. Dar prețul se plătește prin pierderea alianței valutare, aurul rămânând principalul refugiu sigur.
Majoritatea economiștilor susțin că un dolar american în slăbire nu-și poate pierde statutul de monedă dominantă a lumii, deoarece nu există „nicio alternativă” la orizontul vizibil.
Poate, dar multe țări se tot întrec în a găsi o alternativă, iar un astfel de “complot” nu va face decât să le accelereze căutarea.
Cel mai bun exemplu în acest moment este aurul, care a crescut cu 20 de procente în șase luni. Cererea în creștere nu este condusă de suspecții obișnuiți – investitori mari și mici, care caută o acoperire împotriva inflației și a majorării ratelor dobânzii.
În schimb, cumpărătorii importanți sunt băncile centrale, care își reduc drastic deținerile de dolari și caută o alternativă sigură. Cumpără acum mai multe tone de aur decât oricând de când au început să existe date, în 1950, și reprezintă în prezent un nivel record de 33% din cererea lunară de aur la nivel mondial.
Acest boom de achiziții a contribuit la creșterea prețului aurului la niveluri aproape record și cu peste 50% mai mare decât ar sugera modelele bazate pe ratele reale ale dobânzii. În mod clar, ceva nou determină prețul aurului.
Dacă ne uităm mai atent la cumpărătorii din băncile centrale, nouă din primele 10 se află în țările în curs de dezvoltare, inclusiv Rusia, India și China. Nu întâmplător, aceste trei țări sunt în discuții cu Brazilia și Africa de Sud pentru a crea o nouă monedă care să provoace dolarul.
Astfel, cel mai vechi și mai tradițional dintre active este acum un vehicul al revoltei băncilor centrale împotriva dolarului. Adesea, în trecut, atât dolarul, cât și aurul au fost considerate paradisuri, dar acum metalul prețios este văzut ca fiind mult mai sigur.
În timpul scurtei crize bancare din martie, aurul a continuat să crească în timp ce dolarul a scăzut. Diferența de mișcare nu a fost niciodată atât de mare.
Și de ce se revoltă națiunile emergente, când comerțul global se bazează pe dolar de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial? Pentru că SUA și aliații săi au apelat din ce în ce mai mult la sancțiuni financiare ca armă.
Există o ironie: printre țările care încheie acorduri pentru a face comerț fără dolari se numără și vechi aliați ai SUA, precum Filipine și Thailanda.
Numărul de țări ale căror bănci centrale analizează modalități de a-și lansa propria monedă digitală s-a triplat din 2020 până la peste 110, reprezentând 95% din produsul intern brut mondial. Multe testează aceste monede pentru a le utiliza în comerțul bilateral – o altă provocare deschisă pentru dolar.
Riscul pentru America este ca încrederea excesivă să crească, alimentată de povestea „fără alternativă”.
Narațiunea se bazează pe încrederea globală în instituțiile și statul de drept american, dar tocmai acest lucru a fost subminat în mare măsură de armarea dolarului.
Când un gigant ajunge să se bazeze pe slăbiciunea rivalilor, este timpul să se uite bine în oglindă.
Atunci când se confruntă cu provocări precum aurul și a unor noi concurenți, cum ar fi moneda digitală, ar trebui să caute modalități de a consolida încrederea în finanțele sale, fără a lua de bun statutul său de superputere financiară.