Gluma asta, cu plata pe card, chiar cu plata pensiei pe card, nu e noua. A mai incercat-o un politician ilustru, suparat ca postasii nu mai ies din greva. Numai ca, dupa ce i-o fi soptit cineva ca, in Romania, bancile se afla cam la 50-100 km de cele mai apropiate comune, a lasat-o domol. Taranul roman, indeobste pensionar, risca sa-si bage cardul in scorbura si de acolo nu-l mai scotea nici dracul.
Constantin Popa, senator de Buzau via PPDD, a visat frumos noaptea si, dimineata, a dat de veste ca a gasit solutia de eradicare a coruptiei: toti producatorii particulari din piete sa aiba cititoare de carduri si orice produs sa fie platit cu cardul. Nu ar fi o problema ca toti romanii sa aiba carduri, spre deliciul suprem al bancilor, dar, dupa cat sunt de priceputi, aproape trei sferturi vor da cardul si vor astepta restul. Apoi, cand se „da de sase” ca a venit garda in control, producatorii vor sari sa dea cu apa pe legume si zarzavaturi, sa fie proaspete, iar cititoarele vor pocni pe rand, cu tot cu prize, lasand orasul in pana. Ca sa nu spun ca parca ii si vad pe pensionari tastand in dementa PIN-urile, amestecate cu ziua de nastere si numarul de la pantofi, crezand ca e ceva de loto, pana sucomba terminalele. Si, cum se vireaza banii in cont? Taranul roman sta cu banii sub dusumea sau in borcane, sub cotetul porcului, or, acolo, nimeni nu ii trimite nimic. Decat sa isi faca vreun cont, mai bine se lasa de furatul la cantar, jurand ca a venit sfarsitul lumii. Tocmai acum, cand simbioza dintre smecher si fraierit se concretizeaza in „… tu-ti recolta ma-tii!”, vine senatorul si strica treaba. Ma intreb de cata vreme o avea simptomele astea si cu ce i-ar trece boala asta trista, numita „fac politica, deci exist”.
