Nu am sa vorbesc despre Nicoleta ca despre o vedeta. As jigni-o. Ea a depasit de multa vreme aceasta stare de manifestare a talentului si a rafinamentului.
Un termen de comparatie, care sa o scoata si mai mult in evidenta, inca nu s-a nascocit. Poate doar asa, privind prin literatura, sa o asemuiesti, din loc in loc, Vitoriei Lipan, din „Baltagul”. Indarjirea de a razbate le caracterizeaza pe amandoua. Una pleca sa-si gaseasca sotul, cealalta – celebritatea. Vitoria rascolea muntii intru aflarea barbatului ei mort, Nicoleta rascolea adrenalina masculilor. Privea Vitoria in orice vagauna, privea si Nicoleta, din paginile Playboy. Isi arata Vitoria disperarea, isi arata si Nicoleta silicoanele. Era Vitoria ostenita de atata cautare, este si Nicoleta rupta-n doua de cura de slabire autoimpusa. A prins Vitoria urma sotului disparut, a prins si Nicoleta urma, dar si gustul publicitatii. Avea Gheorghita, baiatul Vitoriei, inteligenta omului simplu, din popor, iata ca si cei trei „Gheorghita” ai Nicoletei sunt cei mai inteligenti din gradinita careia starleta ii face reclama. Reprezinta Vitoria frumusetea nealterata a neamului, reprezinta si Nicoleta imaginea unui salon de infrumusetare. A dat de veste cainele Lupu, al Vitoriei, ca si-a gasit stapanul, da de veste si Nicoleta ca a scapat de cosurile de pe fata. Latra Lupu, latra si Agentia de Presa Mondena orice rahat cu Nicoleta, crezand ca face din ea un personaj. Un personaj care, cred eu, trimite inteligenta natiei intr-o eterna repetentie.
