Sfanta Xenia era de origine din Roma si a fugit in Insula Cos, din dragoste pentru Hristos, impreuna cu doua slujitoare, in momentul in care parintii au vrut sa o marite.
A renuntat la numele dat de parintii sai si isi ia numele Xenia (straina), aratand prin asta ca se instraineaza de lumea aceasta. Se stabileste in cetatea Milassa din Careia si imbraca haina monahala. Aici ridica o bisericuta inchinata Sfantului Stefan, fiind locul in care se va nevoi impreuna cu cele doua slujitoare si alte fecioare.
Toata viata ei a fost intru umilinta si varsare de lacrimi. Petrecea multe zile fara hrana, uneori chiar si cate o saptamana, iar daca manca ceva aceea era doar paine inmuiata in lacrimile ei si presarata cu cenusa. Asta a facut tot timpul vietii ei, implinind cuvantul prorocesc: „Cenusa cu paine am mancat si bautura mea cu plangere am amestecat”.
Cand Xenia a trecut la cele vesnice, desi era miezul zilei, pe cer a aparut o cununa de stele, care straluceau mai tare decat soarele, ce avea in mijloc o cruce, prin asta Dumnezeu aratand sfintenia cuvioasei.
Nimeni nu a stiut nimic despre viata ei decat dupa moartea sa. Xenia le rugase pe cele doua slujnice sa nu spuna nimanui nimic despre ea. De aceea nu s-a stiut nici unde si nici cand s-a nascut, sau de ce s-a instrainat de lumea aceasta, pana cand una dintre slujnice nu a facut cunoscute aceste lucruri.
