Asa se incheiau oficialele relatari in scris ale diverselor primiri la dregatorii din vremea veche. Comunicatele, preluate apoi de toate gazetele, erau scurte, seci, scrobite, cu fraze tepene. Acusica, termenul de „oficial” este introdus anapoda intr-o reclama de nu se stie ce si de n-ar mai fi, cu sensul din frangleza, de declaratie publica, de certificat de autoritate, taman ca nuca lipita de peretele proverbial. Gazetele de odinioara – in numar de trei, Scanteia batrana, Scanteia tanara si Romania libera – erau arhisuficiente pentru o tara fara pasiunea breakfast-ului si a jurnalului de dimineata, de la cafeaua cu lapte si corn sau cornflakes. Mai ales ca oamenii muncii sareau in tramvaie cu noaptea-n cap si cu salamul in gat, ca sa prinda condica de ora opt ! Acum sunt ‘jde foi care nu spun nimic, redactate prost, dar stirile principale raman aceleasi, nici un fel de grija, iar limbajul este mult mai lemnos decat antart ! Am mai spus-o si o voi mai repeta de cate ori voi avea prilejul si pana cand Realitatea ma va contrazice : si in momentul vorbirii ziaristii seriosi, talentati si de notorietate, cu ceva exceptii sportive si mondene, ca prietenii mei, Daniel Bejan, Razvan Boanchis si CeTe Popescu, indeosebi si numai ca foiletonist contondent, nu sunt decat tot cei de dinainte, de la jurnalele citate mai sus si de la cele studentesti si literare !
Astazi, ideea de abonament la vreun ziar nu cred sa existe printre deprinderile cotidiene si nici vreun titlu care sa treaca peste cateva mii de exemplare tiraj. Cine vrea sa citeasca un ziar il cumpara numai pe acela sau deschide sit-ul www.ziare. ro. Cine are computer si nu are alta treaba de facut, da mesaje de defulare si inmulteste forumul. Asta nu inseamna nimic, fireste, caci aceiasi forumisti sunt arondati acelorasi publicatii. Deci, multa singuratate si putina opinie ; de fapt, sociologii ar trebui sa ne spuna, in cunostinta de cauza, daca la noi exista asa-numita opinie publica ?! Le Monde-ul nu are mai mult de trii, pa’ su di mii de copii, cu accent pe o, dar e citit la bistrou, la frizer, in metrou, la doctor si din mana in mana. A propos, am vazut redactia Le Monde si cand era in Bulivarul Italienilor si la noul sediu, din Montparnasse, aveam prietin acolosa, care a venit si la noi. Cand i-am cerut un exemplar din ziua respectiva – ma rog, de maine, ca este antedatat ! – Michel a cerut voie ! Iaca, ziarul este o institutie, care va sa zica, dar si un objet de pastrat si de pipait ! La alde noi ziarul e doar simpla barfa si suport de rezolvat cuvinte incrucisate, integrame si mai nou si mai snobesc, sudokku ! Chiar asa, cum s-or numi astia, in limba romana standard, rezolvatori sau rezolvitori, cum erau ai de pe vremea noastra de la Gazeta Matematica ? Aveam un zapacit de prof in liceu care dadea o cireada de probleme din gazeta cu pricina si nu treceai daca nu te citau cei din redactie la coada revistei ! Asta era in clasa a noua, ca apoi am trecut la sectia umanista ! Si invatamantul era prost, ca sedeam in comunismul letargic si de cafine !
Ei bine, ceva metehne din veacul trecut si din vremurile pasate razbat in comportamentul unor onor ziaristi, in sensul protuberantei arogante. Inainte vreme, un gazetar, mai ales de la Fleacara, era un soi de stab, putea provoca, in ordine, teama, scandal, luari de pozitie, raspunsuri oficiale, convocari la organe, demiteri. Totusi, orice reclamatie, sesizare sau sugestie era atent analizata, trimisa unde trebuia, de cele mai multe ori la partid, care veghea si lua masurile corespunzatoare. Azi, orice “pitifelnic” scrie scrisori deschise modereaza cantabile tocsouri care rimeaza cu sodouri, orice gorobete cu o camera pe umar si cu o legitimatie de doua parale isi permite, daca nu are sapte ani de acasa, sa terorizeze pe oricine, chiar si pe presedintele tarii ! Mai mult, gazetarasii si jurnalierele sunt de-o obraznicie incalificabila, ti se vara in fata, stau ca nesimtitii minute in sir blocandu-ti privelistea, sunt nespalati, ca Cartianu ( cacofonia este obligatorie in acest caz ! ), prost crescuti si in general nu stiu sa scrie.
Presa este avida de evenimente intentionate si inutile, cat mai dezgolite si aberante, este o cumplita risipa de imagine si de Timp, in sensul lui batranesc, de la mos Aristotel ! Si mai este ceva, un fel de legitimare a existentei multora, impinsi sa talmaceasca aerul inconjurator. Si mai ales sa ghiceasca in trecut si in ceea ce s-a fost petrecut, fiindca dansii rumega si incearca sa lamureasca, dupa posibilitati, zvacnirile orei apuse. Ba unde mai pui ca teleptuali de-astia, de triaj, popositi din haltele niciunei meserii sau ale vreunui hobby de tabara se dau umpluti cu naduf si cu pareri cat mai preconcepute. A se slabi, monser ! Deocamdata atat.
