Zaticneala si zumzateala

Adeca deranjament si bazaiala. Prima se trateaza cu dicarbocalm, a doua se trateaza cu indiferenta. Citii, ca intotdeauna, un articol procesat genial de-al prietenului meu de pagina si de pager culturalicesc-sportivist-nuclear-social-politic si-mi amintii si eu de-o secventa asemenea, ca triunghiurile alea din geometrie, in care am fost agasant de ridicol. E mai bine sa recunosti cinstit ca-i mai de cinste. Ma luasem pe nepusa masa la o masa de carciuma de fiul unui actor nu lipsit de calitati; tatal, poate si fiul. Nimicuri scarboase lasate in bezna amintirii.

De ce plec de-acilea? Fiindca am auzit undeva ca o tanti topiceasca, fata de spicher de stadion si de coafeza de salon face apel la astia, fiii si fiicele de indivizi celebri. Ce-i prostia asta intinsa ca o musama de bodega de piata cu celebrisori, mondenagii, mondenitati, demimonde si alte celebre zgomote de valuri ale vietii? De unde si pana cand? Tara lui mos Gheorghe si a caznelor pricinuite de sapaliga traditionala, ne-am aburcat in saua modernitatii si ne-am incins cu sarbatoare fara sa fi trecut prin osiile bunului simt, batut macar in mai mult de doua generatii succesive! Ce sa spui? La noi, ideea de continuitate, de closca, de generatie, de scoala este sublima, dar este descantata cu absenta. Nu vedeti ca in spatiul nostru locativ si mioritic nimic nu trece dincolo de cifra trei? Chiar si in interiorul unei famelii, spija se cocleste pe zi ce trece iar in trei ierni, trei  degeneratii, de Lucia Demetrius, cel mult, dospeste in prostie! Nu mai poti sa te misti de necajitii astia de parca ar fi candela rascolitoare a neamului, nu mai poti de ”dinastia” unui cofetar, a unui carpaci de vorbe sportive si a unei actrituse de dus tava cu o replica muta pe ea, pe tava, de tot felul de anunturi de case de moda si de maioneza!

Acum, stand drept si judecand la rece, noi, romanasii, pe acilea, prin dosul stanii noastre nu avem nici snobi, nici dandy, nici lume buna, nici vedete. Sau nu mai habemus, cam de dinainte de fanarioti. Vedetele noastre sunt starlete, nu staruri, stralucescu un sezonescu si gatova. Apoi, sunt chiar de-a dreptul idioate asezarile lor in categoria stelelor, caci nu doar cu bani se scutura de tarana si zvacnesc pe firmament, ci cu talent, cu performante. Adevarate, nu scandate in strada.

Si ca sa ai mondeni, tre’ sa hi avutara saloane, bre, nu de coafura, nu biete Coane Chirite de din provincie, tre’ sa hi fost aproape de vreun Proust si macar ca Bimbeasca! Si curtezanele astea, pardon de expresie, trebuie sa sada in matasuri, pe la vreo Venetie, ceva…Ce posedam pana acum in vremuiala din urma sunt simple dame de consumatie, cover girls sau de-astea de mai apar episodic in cate un episod de film de mana a opta sau la brateta cu alde cineva. Se confundeaza notiunea de monden cu aia de cunoscut pe ulita noastra sau pe scara blocului nost’. Mondenii mai sunt o specie de porumbei voiajori, alaturi de alti gusati, jucatori si zburatori. Deaca o foaie oarecare de se numara gazeta a inteleptualilor angrenati si angajati e condusa de una in stare de a dansa pe mesele unui local dobrogean acum mai un sfert de veac indarat, ce sa mai dzici? Sau despre faptul ca teleptualii luminatori ai neamului nevoii sunt fii de zburatori si de servitoare, copchii de vanzatoare de alimentare si de lacatusi de statiuni de masini si tractoare? Nu este, repetim, nicio nenorocire, absolutamente niciuna, toti pornim din neamuri modeste, atata doar ca stima de sine si de agrement s-a latit ca pecinginea sau ca o bolesnita dupa rasturnarea din 1990. Nu mai prididesti de atatea blazoane jefuite. O cireada de blazoane jerpelite. Care acopera, ca o cuvertura de noblete impaienjenita, atatea capete de bibilica de se umfla in pene in aerul public si lasa o dara de gainat: Canole, Ciraila, Calamitru, Chielea, Corduta. Imi spunea mie un om destept, frate, cei mai mari luminatori ai lumii s-au nascut fie intr-un cos de nuiele, fie in paiele dintr-un grajd. Bine, ii mai si miruia si miluia Duhul aurului genialitatii.

Mai trebuie relevat si revelat cevasilea aici : fiind noi tara tinerica, adeca dotata destul de curand cu cele trebuitoare unei instituiri de institutii, facem institutii si osandim la cunoastere publica tot felul de improvizatii de caricaturi. Nici macar caricaturi decente, ci vapsite. De la elita de Ciorogarla si Teius, arendasii si randasii mintii, ciugulitoare de burse second-hand si stearpa ca Sahelul, trecand prin briliantele rasfatate in pagini dar dotate cu acelasi  hoit de netalent si ajungand la fatele rasturnate pe maruntaiele de puf de club de fite, precum si pana la academiile de bere ale cate unui parlagiu de cantina, nu avem decat caiafe de barfa marunta. Asa ceva nu se poate numi nicicum monden, ci mundan, bezna profunda si nemangaiata, rampa de fluturi de noapte care se vestejesc in racoarea binefacatoare a zorilor.