Ai o poveste fotografii, sau materiale audio/video care crezi ca merita sa fie publicate?
Scrie-ne pe pont[@]national.ro (fara [ ]) sau completeaza formularul de AICI!
Home » Stop cadru » Vin (bio)ciclistii

Vin (bio)ciclistii

Autor:

Cu titlul de mai sus, fara parantes, era un film pe timpuri, cu Dem Radulescu, Bibanul cum i se spunea. Sa va spun adevarul, mie nu mi-a placut niciodata ca actor, era prea popularos si mistocar degeaba si cam gros, dar oricum infinit peste unul de talia lui Malaele, care este un simplu spunator de bancuri, film ce-l continea si pe preferatul meu dintre actorii romani, pe Mircea Albulescu. Era un film usurel, dar simpatic, avea si o intriga amoroasa, poante, scenariul le apartinea lui Al. Struteanu si lui nea Nelu Valeriu, Emanuel Valeriu, comentator de tenis, rugby, ciclism si fotbal, traitor in Grivita.  L-am cunoscut pe nea Nelu, am fost chiar amic cu el, scria si proza si deloc lipsita de interes. Filmul este chiar modern, postmodern, cu un narator cu vocea lui Cotescu, vocea cu care ne spunea povesti la ora opt seara, cu interioare elegante, cu exterioare pitoresti. Adevarat, si cu costume si cravata pe munte, dar asa era epoca. Passons. Ciclism noi nu am prea avut, mai ales de sosea, de pista parca mai aveam, aveam si velodrom in complexul sportiv Dinamo si mi-aduc aminte de Gabriel Moiceanu si de Mircea Romascanu. Pe vremea aia chiar exista Turul ciclist al Romaniei, eram cu ai mei la Tusnad si treceau ciclistii, prilej de bucurie, de asteptat, de incurajat. Dadeau roata lacului Ciucas, parca asa imi amintesc, aveau tricouri colorate in fel si chip, veneau cu masini diverse, cu megafoane, cu militia inainte.

 

Ciclism au Franta, Spania si Italia. Si Belgia. Vedeti ca englezii nu, aia au rugby, sporturi de contact, ca americanii, de bata, baseball, golf, cricket  si hochei, sporturi de imperii haotice si agresive. Bicicleta e ca o floreta, chestie frantuzita, de salon, de impuns ca si vorbele ce duc direct inspre duelul codificat dimprejurul acestei arme albe. Cu bicleta parcurgi Piata San Marco, cel mai frumos salon al lumii dupa spusa lui Napoleon, precum si alte piete, ca nu ai loc de parcat altceva. Pana si mafia se deplaseaza cu motoretele sau cu motocicletele line, subtiri dar nervoase, am vazut eu in filme.

Am  invatat sa ma ridic pe bicicleta si sa ma invartesc prin batatura casei lui tanti Mita pe la 10 ani. Verii mei mai mari, Spiru si Costica, aveau biciclete grele, Ucraina, cu dinam. Altii aveau Tohani, se gaseau la cooperativa comunala. Acasa nu ma lasau ai mei, nici nu mi-au cumparat vreodata, alti copii aveau, le tineau in boxa de la parter. Alor mei cred ca le era frica sa nu o iau peste alee, sa merg pe unde treceau masinile, ca doar nu existau piste special amenajate.

Acum e o manie sa desenezi, fireste ca pe bani europeni, cit mai multe piste pe trotuarele patriei. Cirezi de piste. Pentru cine, frate? La noi, mersul pe bicicleta este un fel de moft de duminica, de iarba verde, de vilegiatura. Sa nu ne imbatam cu apa rece, asta-i o practica fie pusteasca, fie snobeasca. A „achiesat”, sa zic asa tot de moft, sa fiu in trend, alde Oprescu si a ingradit accesul pe Calea Victoriei, cea mai frumoasa cale de rulare a tarii. Alaturi de aialalta, paralela, Magheru, despre care bine spunea cineva ca este cel mai frumos bulevard al Balcanilor. Poate chiar toata artera, de la Piata Universitatii pana la piata Victoriei. Si poate si dincolo de ea, pana la Aviatori. Asa cred eu, dai din pedale la sosea, cand nu te duci in sareta, caleasca, fiacru, carosa, caruta si de bati cu flori. Dai din pedale si urmezi peisajul. De-aia spun ca Italia, Franta, Spania au Giro, Tour, Vuelta ca au alternanta asta, mare cu munte, zapada, soare si apa. Si noi aveam Bucla, mica, asa dupa cum este si Parisul nostru, la proportiile noastre, de tara mijlocie-mica. Si Belgia a avut sampioni uriasi, dar ea e colo, langa Francia, langa Olanda, cum e si Elvetia langa Italia. Si Rusia are, si America a avut un drogat, ca si tara aia e un ditamai continentul, dar n-ai ce sa vezi acolo, n-ai de ce sa te dai cu velocipedul, acolo mergi cu hammerul, caravana air force one si rulota.

Cum va ziceam, verii mei Spiru si Costica ne luau cu sareta de la halta, ne duceau cu docarul, caruta aia mai procopsita la Targ la Dudesti si se duceau cu bicicletele la MAT sau la cooperativa, sa ia gaz pentru petromaxul din salon.



    

Comenteaza pe Facebook


Ziarul National
Recomandarile zilei 25-04-2019
 
Multumim pentru apreciere!
NU, multumesc!