Va rog sa observati traiectul gresit pe care il iau mai toate proiectiile noastre simbolice, toate reprezentarile noastre fie despre noi, fie de imprumut, de aiurea. Toate „realizarili” de antart, despre care multi tembeli de dupa ’90 au zambit a rade, cand justificat, cand nu, au disparut din pagina, dar nu au disparut si din sistemul de reprezentare inteleptualicesc. Si pe vremea aceea erau platite diverse articole, diverse carti, in schimb porneau de la un nene ce mai conta — geografic, mai de enteres — in politichia, mondializata si atunci, dar impartita la doi. Siguramente ca mare greutate se asaza pe umerii firavi ai dumneaei, Don’soara Conjunctura, ce-i drept e insa cat se poate de drept, trebuie sa stii sa mai si profiti de pe urma ei. Si Romania conta la orizont.
In arealul nost’, de spatiu al nimarui si cordon sanitar intre imperii, mari lucruri nu s-au prea intamplat in vremuiala din urma. Dar de douaj de ani si mai bine incoace nu numai ca nu se mai petrece ceva serios, dar tot ceea ce a fost s-a stricat si s-a ajuns la fundul sacului. Odios si sinistru. De pilda, o lucratura scarbavnica, ciobita de vesnicie levantina si extrem de caracteristica s-au fost desfasuratara aproape de momentul vorbirii. Pulverizarea ideii de merit si de privat prin aparitia ca o pedeapsa a unei oarecare Cevintan, specialista in purtat vorba precum sambetele! De purtat vorba, ca de legat nu o prea ducea pre dumneaei doxa.
Ne-am lamurit cu totii ca pornirea din 1989 nu a fost nici pe departe naturala, Alemania s-a reunificat prin inghitire, Imperiul Rus si-a vandut satelitii, apoi s-a pichetat baza statala si s-a picurat jaratic din conductele ei, atat si nimic mai mult. Sunt imbecili care cred ca in mediul privat, tinut de niste capuse si de catre niste miliardari de carton presat, se misca oarece. S-ar misca daca i-ar da prin cap unui bou ca Becali sa finanteze vreun institut de cercetari si de proiectari in ceva, dar de unde cap la un exponent de ciobani ancilari? Tot ce se executa la noi ca afacere privata e simpla fatarnicie de precupeteala, absolut nimic altceva decat numai si numai imbuteliere de vise puhave si cu multe e-uri! E-uri dar si Ego-uri!
Aceasta vietate, Cocorina Vintan, aceasta gratuita servitoare politica tafnoasa, a aparut din neant prin ’92, dupa cum ne informeaza B.Chireac-Motorola, la o firma de publicitate importanta? Ce scoli faimoase absolvise, in afara de finante-banci, care de nu ma insel avea echipa de trosbal doar in divizia „onoare”? Cat de proasta poci a fi fiind si cat de tata ca sa crezi ca ii vei domina pe toti cei prezenti in studiou, si mai cu seama pe Badea si Ciutacu? Chiar si pe Gadea, ce e mai cu frica lui Dumnezeu, dar care, excedat, a fost si el foarte bun? Am trait cea mai mizerabila descuamare de patos si de cenusa de gara vanturata degeaba, am petrecut cea mai penibila serata deloc muzicala a tuturor timpurilor. O toapa cu aere de aichiu ridicat, impinsa in lumea publicisticii — meserie de taraba inexistenta, dar de mare viitor! — se pare de alde Apud Evex-Nistorescu ne-a aratat de fapt scorbura unde se ascund si de unde au inceput sa misune toate fiintele astea reduse mental, dar cu aplomb mahalagesc! Ca si cretinoida ceea de la Curtea Constipationala, le-ar sedea mai bine daca ar sta intr-un pes de tacere! Neguros naufragiu! Si, mai ales, flendurita nerabdare de a lucra aici, in ast caz, ca distribuitor de spaga la media! Va mai amintiti de telegramele de adeziune de acum treizeci de ani? Aceeasi indeletnicire dezvoltata in dimensiunea sa psiho-poetica si in cazul Tomata-Tonomata-Montana!
Ce inseamna de fapt asta, Pi Ar? Vreo formula de aflare a suprafetei de sulf dintr-un vin acru sau vreo initiala de sindrom vagabondesc-marsupial? Dupa mine, piaristu’ cred ca este un fel de sluga ce tine ca diaconii textul discursului Papei sau care se apleaca sa semneze seful pe spinarea-i… plecata si ea! Moise, desi era un balbait, nu avea nevoie de purtator de cuvant! Nici Carol Quintul de publicitate, ii erau de ajuns portretele facute de unul, Tiziano!
