Viata balmajita

L-am prezantarisit pe Varujan Vosganian cu un roman foarte bine strunit, primul despre epoca noastra si despre generatia noastra, „Copiii razboiului”, al carui personaj principal si principial este un ofiter de Secu, nu un securache, dupa cum zic eu, ala este ascuns, poate fi „ziarici”, cadru iuniversitaret, artist-atlet, criticus sau chiar literator. Cati de-astia n-au fost trimisi cu tema pe cele coclauri, cati nu activesc activ pe la televizii si cati n-au slujit lui Dinamo de-a lungul vremii ? Dinamo Obor, Moscova, Kiev, Tbilisi, Berlin, Dresda, Zagreb, ca prin tara, trebuie sa va reamintim, erau Dinamo Oradea, Brasov, Pitesti, Bacau. Peste optzeci sau chiar nouazeci de procente din personajele publice sunt pe metereze. Fireste, si Graham Greene si Kipling erau agenti, dar executasera oarece pe campiile literaturii, alde Turcescu ce-a produs ? Matreata ? Are o carte de articolase, mizerabila de altfel, cu un cuvant inapoi al unui prost, absolvent de ITA, un fel de jurnalist monden.

La sfarsitul lansarii Varujan a spus niste lucruri foarte bine simtite pe care le blodogorim si noi de peste un patrar de veac. Am pornit cu stangul inca din 1990, ne-am inscris intr-o cursa dar am inceput a alerga in sens invers, ne-am intrebat ce-am facut in ultimii cinci ani in loc sa ne propunem ceva pentru urmatorii cinci ! I-am lasat sa conduca tot pe vechii activenko, sigur, de-un rang inferior, dar tot activisti, cu aceleasi mendre si apucaturi indiferent de locul pe care l-au astupat. Activistii inlocuiti mai roteau cadrele, se mai inconjurau si de oameni de buna calitate – cum era Gogu Radulescu, un submediocru cu sarcina de supraveghere si el, dar inconjurat de ceva spuma a intelighentei si de-o gramada de fufe. Nici de pe la el nu a iesit cine stie ce, pe-astia ii avem, cu astia defilam, vorba de-a lui Baranga, dar nu erau chiar din stofa astora de acum.

Din pacate nimeni nu a avut in cap  nimic, vreun projet de societate, vreo linie de parcurs, vreo lista de lucrari de tradus macar. Totul s-a facut haotic, s-a incropit si s-a purces pe drumul inavuturii si al autopretuirii. Mi-aduc aminte ca prin anii ’90 daduse damblaua monografiilor, pana si un actoricel de teapa lui Malaele – dupa mine un fel de Arsinel, bun pentru revista si pentru spectacole de camin cultural ! – incercase sa aiba asa ceva. Acum, editurile astea de hartie creponata scot la iveala toata maculatura aparuta in anii boomului editorial, culegeri de articolase idioate publicate in foi disparute si de pripas, compuneri de liceu impachetate pompos sub vorba de studii sau eseuri. Toate la un leu sau la doi lei si nouazeci si noua de bani. S-au impovarat umerii tuturor subofiterilor de popota, s-au dat abundent titluri si onoruri complet nejustificate, ba chiar s-au aburcat unii in cele mai inalte institutii si academii. Totul a devenit academie sau scoala superioara, toti profesorii de grup scolar s-au transformat in profesori universitari. Pana si institutul de actoriceala si operatorie a devenit Academie si a fost condus de un ins fara bacalaureat, dupa cum se zice, dar bun actor inainte de ’89, actor de reclame dupa. Despre Rebengiuc vorbesc, care e prost ca noaptea ca om, dar ca actor era chiar bun. Hai, si Florin Zamfirescu dar cine a trecut pe la carma corabiei cu maimute de-atunci si pana acum nu merita nici macar pomenit. Un prieten, prefesor acolosa, mi-a spus ca a intrebat o catindata care trasese un monolog din „Livada de visini”  (retradusa acum „cu visini”) a cui e „pesa”. „A lui Ei Pi Cecov”, dar nu mai stia alte titluri, fiindca descarcase totul de pe internet ! Pai asa, si Esca pare o lumina, aia batar se holbeaza pe prompter si citeste ce-i dau altii.

Deplangem neaparitia unei clase medii, dar totul s-a fost nivelat de jos in sus, la P + 1, nu mai mult. Toti au devenit importanti, au inceput sa se identifice cu vile si cu masini „bengoase”, diploma nu  a mai contat decat ca adeverinta, scolile si-au incheiat stralucirea si oricine a putut fi si a putut face orice, in mintea lui. A ramas celebra vorba unui imbecil care o vreme a sezut in capul trebii si a spus ca scoala noastra scoate tampiti ca el, chelneri si tinichigii. Consumatori si carpaci, adica, rolul care ne-a fost atribuit de-afara si de mai mult timp. Dar produsele vandute aici, desi au acelasi ambalaj nu au si aceeasi compozitie si aceeasi consistenta. Si filmele vin cu secvente lipsa, cred ca si cartile, atent triate, vin gata traduse prost, ca pentru colonii !

Viata pe-apucatelea, viata balmajita, viata petrecuta anapoda. Ce-avem la active ? Produse de consum pe care ne dam toata bruma de castig, posibilitatea de-a face excursii ieftine, chiar daca sejurul este acum de la 3 si pana la 7 zile, nu de 14, 18 sau 21, cum era concediul alor mei si o gramada sclipicioasa de programe de tembeliziune. Asta in detrimentul fricii de ridicol si al rusinii. Dar unde sa cauti asa ceva : la Udrareasa ?

author avatar
Nicolae Iliescu
439 afisari

1 COMENTARIU

  1. Scriitor,dle!Asa cum spunea Razvan Ioan Boanchis cand se referea la niliescu.A spus”scriitor”si a scapat porumbelul.Dar ce scriitor,dle.Cu verb,cu verva,cu condei ales,fara platitudini!Un scriitor,ce mai!Dle Boanchis ai reusit sa mai creezi o figura de stil interesanta si de viitor.

Comments are closed.

Zenville

Ultimele știri

proger