Nu se poate, nu credeam ca suntem in stare de asemenea gugumanii, asemenea nerozii! Chiar daca par simpatic de dadaiste! Nici nu stii de unde sa le incepi, cum sa le interpretezi, psihanalitic sau patologic? Am crezut ca numai Dezaxatul National (Manolescu se referea candva, pe buna dreptate, la un „dobitoc agitat”, tare cred ca i s-ar potrivi si astuia!) este penibil, jenant, mizerabil. Nuuu, nicidecum, sunt altii si mai dihai! Si nu ne referim numai la circul zavoranic, zabranic si zadarnic!
Iese o puscariasa oarecare, o neterminata mental, zdrentuita cu doua doftorate si da note la purtare sistemului carceral, de parca ar fi Soljenitan! Fereasca Dumnezeu, s-a introdus hipermodernitatea in capul gol al astora facuti pe masterate la Spiru Maiorescu, au prins limbarita si cred ca se aplica si la noi legile Evropii! Nu, taica, voi sunteti arendasi si randasi, adica stati la rand la ranit, ca oricum nu va cheama nimeni, pe voi doar va trimite! Vreti sa fiti in stal cu lumea, dar nu v-ati sters pe presul de la intrare. Si nu aia-i intrarea, pentru voi e prin spate, pe scara de serviciu! Si de servicii si de multe vicii!
Printre care al mai mare este lipsa de masura. De sus in jos si vitavercea. Din complex, o huiduma de gazetarita submediocra inventeaza sotietati academice. Ca tot au erupt o droaie de carti fundamentalice fara subsol, note de subsol, toate sunt eseuri, interpretari, adaptari, glose. Am auzit de o porcarie de emisie teve numita „dejun cu un sampion”, titlul lui Vonnegut! Nici reclamele nu-s originale, alea originale, tot adaptari, impleticiri ale limbii romane: „de la casa la acasa”; „perfect barbatesc”; „impecabil de curate”! Din acelasi complex, un gestionar marunt spune ca nu s-a intalnit cu fie-sa de cand a fost si el in post. Alta fata de maturatoare arunca banii pe posete si pe tinute de aparat. Stau si ma intreb cu ce scopos se intolea asta asa, pentru ce, pentru unde? Pentru colbul ulitei noastre? Ca zgura se vede oricand si oriunde, orice-i face si orice-ai pune pe tine, orice fard! „Foaie verde fard de claun”, poate cel mai frumos ghiers al acestui pohet!
Si asta se vede si din balciurile pe care le incropim heirupist si cu sclipici de simbol pe al nostru meleag. Bunioara inaugurarea pentru a enspea oara a Teatrului National cu un otetit fas! Victor Eftimiu nu e un scriitor de lepadat, dar nu–i de raftul intai, cum nici Calamitru nu-i actor decat de mana a doua, spre a treia. Iar un stabiliment ca acesta musai cu o piesa serioasa sa atraga atentiunea si musai scrietor sa aiba ca diriginte artistic, nu un recitator care nu s-a ilustrat prin nimic in niciun domeniu, nici macar politic, cel mai simplu la noi. Partidul taranist-securist l-a asezat pe asta pe strapontina de ministru din lipsa de oameni de vocatie! Si nu va amintiti ca-si dadea demisia, ca un tic nevrozat, la fiecare zbatere de gong? Si ca prostia sa se intinda perfect, precum pecinginea sau magiunul, a fost insarcinat cu ardicarea de cortina un mim autodidact luat de flama naismului, si ala acordat dupa urechea bleaga! In loc sa hie un mijloc de educatiune si de distinctiune, spectacolul a fost un iarmaroc, o flecareala si o flendureala mai indigesta ca un sirop de tuse!
De douazeci si cinci de ani noi tot batem pasul pe loc si nu putem iesi din cliseele confortabile in care ne-am asezat. Am smuls masca de pe epoca trecuta, fara ca s-o intelegem sau macar s-o analizam cumsecade si am trecut cu arme, munitii si bagaje in aceeasi barca pneumatica, uitand de unde am plecat. Oameni simpli, un vaporean si o receptionera cu liceul ca seral, niste farfuze cu scoli de trei ani intr-unul singur, ca magazinul Victoria de mai an, ar fi trebuit sa aiba ceva bun-simt taranesc. Dar asta e, taranul nostru nu mai este nici pe camp, nici in cartile de citire, nici pe scena. El a devenit mahalagiu si lucreaza la salubrizarea marilor capitale ale Evropii, de unde invata cum sa se poarte la televizorul din camera lui de bona. El este o marfa exotica si exoftalmica, trecuta pe curat din maculatorul existentei lui simple si oneste.
Nu poti face dintr-un strigator de reclame pentru detergenti mare teleptual si director de teatru national cu debara, boxa si pivnita! Nu poti scoate peste noapte agenti literari si mari editori din comentatori de articole de ziar! Spunea un prost si un gangav ca marii poli de putere ideatico-freatica sunt la noi o editura, un sindicat artistic, un post trash de teveu si un grup de reflectie si de refractie de partid si de stat, cu dubla comanda! Dupa facultati, deh!
