Un ignorant cu desavarsire, Tontolan sau Tantolan, un baietel de tot rasul care vorbeste mai ingalat decat alt idiot de „ziarici” sportiv si „numarator de cornere”, precum nespalatul Tarsianu sau Carpaianu a reusit sa amestece apele in scunda noastra realitate si sa ne intunece atmosfera si asa destul de greu de respirat.
Sigur ca la ordin, nu a investigat el scrierile lui Montaigne, nu a baut ape minerale sau milenare, doar i s-au dat dosare, insemnari, cum a facut amarata aia de gimnasta frustrata, a fost impins cu cosul de alimente pe scara de serviciu, aidoma oricarui baiat de pravalie.
Altceva e de vazut aici : cine vrea sa compromita intregul sistem medical romanesc si sa dea peste cap achizitiile de medicamente? Sa devina totul privatizat? Clinicile private sunt foarte scumpe si foarte proaste, se stie. Sa fie un nou complot al gulerelor albe, al doctorilor, ca pe vremea lui Stalin? Si cine o fi acum Laurentiu Berica, pe stil nou?
Declaratie „nucleara”, auzi dumneata, care provoaca o isterie ziaristica. De tot rasul, un diluant baltacait de toate femeile de serviciu din spitalele patriei cade, aluneca, gliseaza pe rol de genocid! Cata tampenie, atata melodrama.
Dar toate sunt cu scop, pare-se. Machiaverlacuri ondulate. Si nu sunt altceva decat experimente. Incercari.
Alta cestiune care nu intersecteaza societatea noastra decat asa, ca moft. Cel putin deocamdata. Si cei care se inflacareaza voluntar o fac stricandu-se la logica si isterizandu-ze inutil. Pentru trei milionuri de semnaturi. Ai de semneaza sunt facuti cu ou si cu otetar, ai de nu semneaza sunt “cool”.
Nu am semnat si nu voi semna niciodata vreo petitie sau pe vreo lista, este dreptul celor care vor s-o faca si sa le intocmeasca. Mai mult, cand m-am declarat de Stanga unii prieteni de-ai mei mi-au reprosat ca sunt internationalist proletar si adept al LGBT. Unii chiar m-au blocat pe fb. Sunt internationalist, oleaca si proletar si consider ca oricine poate fi ce vrea el si poate face ce-si doreste, in perimetrul unei legi care evolueaza, fireste, impreuna cu moravurile. Chiar am avut si am prieteni buni de toate orientarile. Acum, doi dintre ai de-mi reprosau cele de mai sus s-au rasucit fix la 180 de grade si au devenit, implicit, de Stanga. Stiu de unde le picura tainul si nu vreau sa ma refer la asta, dar intreb, ca autentic om de Stanga, libertatea trebuie sa fie totala sau se poate opri la o limita oarecare? Adica pedofilia, zoofilia, necrofilia, coprofagia, pardon de expresie, euthanasia, precum si alte alea pot fi permise si chiar legiferate? Apropo, nu cred ca schimbarea formulei „liber consimtita intre soti” si intarirea ei prin specificarea „intre barbat si femeie” este importanta. Desi pe moment nu cred ca s-ar afla in pericol. Noi suntem o societate patriarhala, asezata, nu poti ca dintr-un condei sa sari etapele. Chiar daca mereu am facut asta cu cele mai penibile rezultate. Vestitele forme fara fond.
Dar nu suntem singuri. Irlanda, tara saraca de agricultori si de emigranti, nu permite avortul. Nicio problema, “duamnele” iau avionul dimineata, rezolva treaba la London si se intorc seara. Franta, cea mai libertara societate cu putinta – ma rog, una dintre cele mai, doar Olanda si Belgia s-o mai intreaca – nu permite unei femei singure sa faca tratament pentru fertilizare in vitro. La fel, iei avioneta sau trenul, te duci la Bruxelles, dai ceva mii de euro si te intorci acasa. Trebuie sa asanam toate cutumele, sa hasuram topografia tuturor locurilor, sa stergem granitele cu radiera? Nu e rau ca intreg pamantul sa fie o republica, o tara cu un unic consiliu director, dar asta poate prin 2442, cum vedea Mercier, Louis Sebastien Mercier.
Vin electiunile si parca nu se zareste pic de forfota, nu apasa nimic, nu se intrevad manifestari de efuziune, portrete pe pereti, cai verzi pe pereti etc. S-a ardicat o porcarie in locul lui Lenin, la Casa lu’ Scanteia, ceva care aminteste de turnurile gemene, si a durat o jumatate de ora si un lesin al unui soldat, tinut in soare cu orele, ca in Braescu sau Bacalbasa. Dupa care s-a asternut coada de otomobile si seara. Nimic din toate aistea, vazduhul picoteste. La noi, Timpul se vadeste cumsecade, are rabdare cu oamenii, sta pe-ndelete la taifas, suna apelul incet, matasos. Pana si intunericul e moale, primitor si confortabil.
