Oameni buni, noi, ca tanara de tot civilizatiune urbana si, mai abitir, de-abia mijiti intr-o sparcaiala de economie de piata avem habitudini modeste si de inceput. Cum ar veni si ticurile astea haiducesti de baron localizat, de teleptual batator si datator de lumina, de om al legii si tocmelii etc. Tot aratam in prim-plan si in plan detaliu fel de fel de personaje flotante si cu viata inventata. Baietani de pravalie, creaturi ridicole cu coc sau cu late, cu par vacsuit cu crema de ghete, parodii umanoide. Prin anul nauc si de catran 1990 sedeam la coada la paine in prima brutarie deschisa de un fost responsabil cu aprovizionarea pe la o institutie obsteasca. Doua pupeze vorbeau tare, cum se vorbeste si acum la telefon in aprozarele de azi, cum ca se duceau „la mosie”. Adica la alea zece hectare date prin Legea 18 a omonimului meu. Stiti cu ce semana asta? Cu o secventa dintr-un film cu Darie Iurie, laureat al Premiului de Stat, de prin anii ’50, cred ca numit „Pe raspunderea mea”. Era un designer care cusea niste capoate si sorturi de stamba cu buline.
Acum fix vreo patruzeci de ani si ceva circa si oleaca ma plimbariseam pe ulita impreuna cu alde Mircea Nedelciu, Dumnezeu sa-l odihneasca, si ne uitam la lume ca la un fel de sos de umplutura de personaje. Luam cate unul ca tema si-i adaugam ideile principale, ii descopeream existenta bizara, il numaram, il inveleam in actiuni. Personaje ca inexpresivul asta de Luzar sau Loazar am acum cel putin o duzina numai intr-un buzunar de la jiletca. Baieti cu Evul Mediu in familie, proveniti de la coada stufoasa a vacii de smuls si de ridicat, fosti dulgheri sau tapiteri, cu o toropeala in priviri si cu nume obraznice, cu monturi, cu umerii drepti de caratori de gealau si de binale, cu umerii obrajilor proeminenti, cu scoala pe dosar de cadre devin peste noapte, din greseala si din interes facatori de miere pentru popota. De fapt, astia nu sunt decat niste zdrente, asesori populari acoperiti, un fel de erizipel bibliografic – caci se lauda si cu numeroasele lor carti facute din citate sau comandate si platite unor negrisori din subordine -, un fel de zat functionaresc si propagandistic, ce vor si obtin prin santaj locuri pe scara sociala si oarecari functii unde mucegaiesc pana la pensie. Nu sunt capabili de nimic decat de delatiuni, de dari de seama si de intreruperi, nu fac nici macar umbra. Miere nu mai zic.
Ei as ! Parca nu am sti cu totii ca suntem patria suprarealismului si a absurdului, nu numai venite pe filiera Caragiale-Ionesco-Tzara, ci direct din folclor, de dincolo de snoava, de sub basm, din substratul indo-european si oriental, balcanic si bizantin etc. Vrem sa ne arate lumea cu destul si atunci cand nu ne ia la ochi decat ca pe o ciudatenie devenim ironic-compatimitori si aiurit-consolatori.
Asa ne petrecem, precum barcile molcome si abia trezite din somnul balegos al Dunarii in splendida Clisura. Am stat vreo trei zile si trei nopti in ghilotina aia maturata de liniste si nu am zarit nicio injectie de pluta alunecand pe toboganul de apa. Nimic, nicio amenintare, nicio crispare, niciun vartej. O lume de dindarat, a nimanui, de niciunde. Poate cel mai frumos curs de apa al continentului la noi e jumate, dar e absent. De nu ma insel, si comisia cu pricina era tinuta de austrieci! Maretia lucrului inutil infaptuit, dupa cum eructa un oligoelement.
Institutiile bastinoase, de la Administratia prezidentiala, curtea cu juri, csm-uri – astea nu inseamna clubul sportiv muncitoresc ? Ca facultea era muncitoreasca doar, asa cred, daca a absolvit-o pana si Afazia Cojocarita, aia cu „care de la A3 sunteti”, cu verbul la urma! – , icereuri ratacite si scremute, precum si alte baloane de sopon sunt umplute cu excrescente inutile, cu vipi de vipla si cu vipe de hartie creponata. Care sed pe scaun cu scufie de dovleac scobit, ard gazul si ocupa locul ani in sir, ca in vechea nomenclatura. Indiferent de talia inteligentei, de varsta sau de sex. Dar dornici de a se inchivernisi obedient, viermanos si bronzat. Fosti si actuali securici ce se silesc sa poarte gulere scrobite din cele roase si intoarse ale vechilor camesoaie verzi sau kaki din perioada insalubra.
Iar o fraza ca aceasta eu as da-o la concursul de admitere la scoala de agenti de strada: „Ei sunt rezultatul unei selectii foarte severe din categoria inteligentei care este formata, prelucrata si de esenta fina, in acest sens.”. S-a spart conducta cu prosti, in sens giratoriu, ce mai incolo!
