Statul monitor

Mi-am copilarit „adultescenta copilareasca” intr-un bloc cu un mare magazin de mobila la parter. De aceea, vanzatorii de lemne aglomerate si de talas vor purta pentru mine, ma rog, in mintea mea, intotdeauna colierul ala de piele, franghia din jurul gatului cu care ridicau canapelele, sifonierele si vitrinele etaj cu etaj, suta si etajul, etajul si santajul.

Asa dupa cum si vanzatorii de tutun vor fi intotdeauna micii tejghetari dintr-un debit, tutungerie se intitula si care amirosea a cerneala tiparita si a mahorca, Matelot sau Carpati fara filtru. De acolo imi luam eu brosurile de un leu din seria stiintifico-fantastica, rareori Pifurile si, cu timpul, dragalita Doamne, tigaretele Select, Favorit sau Aroma. Tutungeria mai avea si sticlute de parfum ieftin imbuteliat in masinute de sticla groasa, niste rollsuri cu dop. Parfum adevarat lua mama mea din magazinul aflat in panta pe Eforiei, drogherie era, spre „Confectia” si „Delta Dunarii”, unde se dadea si varsat, ca uleiul de gatit de la alimentara. Ca exista si uleiul de par, ieri briantina, azi gelul, iaca moda ! Asa si convulsionarii astia de-acum, agitatii justitiari. Dreptatea trebuie sa existe, dar cine-i indriturit s-o ardice si s-o imparta ? Ai de dinainte au fost facuti pe dosar, iar astia de-acum pe pile si pe repede inainte. Nu toti, fireste !

Ei bine, azi, in Realul de azi, e la mare cinste sa spui ca esti om sau oama de justitie si sa imparti direptatea la doi si un sfert si sa te ocupezi cu mobilierul mobil sau cu damful tiutiunului de Macedonia. Iar limbagiul este mai scazut, ca valoare de intrebuintare, decat al borfasilor, “da?”, cum intreaba toapa aia de advocarita de pe formatul A3. S-a inculcat  de asemenea conceptul de inculpat, care nu inseamna decat invinuit, intimat. Nu si condamnat. Sunt unii condamnati la un destin ridicol, cum e fatuca asta molfaita din Medias Res, absolventa de ceva din Arad – acolo n-a fost si nu este universitate decat cu numele. Un alt prost o vede pe asta prezidenta. Poate de scara de bloc. Dar si Hagi e Rege !

Sau sa te preocupi si prea ocupi cu „mpolitica”, dupa cum zicea Fl. Zamfirescu in rolul lui Tugurlan, poate singura lui interpretare de film. Pacat de actorii astia ca se cabotinizeaza devreme, F.Z. chiar putea sa hie un soi de Perkins al nostru, dar nu s-a brodit. Miliardarii nostri de hartie creponata, am mai spus-o, nu au inventat nimic ca sa-si merite soarta si averea lor, nici macar nu au mostenit vreo pleasca sau nu au speculat la vreo bursa, ceva, s-au adapat la tatana statului si si-au umplut cofele cu argint viu, lichid. Dar se dau, pasa-mi-te, de din lumea buna, sunt personalitati. Ca daca esti om/oama de afaceri si nu ai mertan si Rolex replica, nu se pune ! Deaca numaram vehiculele negre cu jeamuri fumurii ( a proposito, nu exista vreo lege care sa interzica mizeria asta, caci politistul trebuie musai sa vaza cine conduce si pe cine, nesimtitul de nou imbogatit din masina nu e stat in stat ! ) nu mai prididim de personulitati rostogolite pe asfalt. Acusica, asadar, daca esti un fel de samsar si ti-ai tras si guler si gipan sau mertan trebuie sa te bage lumea in seama sub forma de vip, desi toti astia, vipii si vipesele, sunt un soi de  gainat cu ochi, cat mai imprastiati, de nu stiati, de serviciile de resort-import-export. Ca doara nu servicii de masa sau de cafea, servicii de baza inmultita cu vipusca supra epolet, totul  la patrat ! La cap patrat ! Cum e Goarna sau Cornet ala, un tablagiu, pardon de expresie, care a efectuat si el un “Spiru Maiorescu” la mare distanta si se da ceea ce nu e : inteligent.

Dupa cum se stie, una zicem si alta fumam, dar lumea buna se cunoaste de dimineata, cand se duce in piata cu papornita vuitton purtata pe umar si pe gat, precum si cu toanele si bastoanele de vip. Si isi uita robinetul memoriei deschis, uita de unde a plecat (ea, coana Lumea!) cu bilet de voie, cum face tata asta de I.M. Nestor-Industrie, care avea tema sa traduca tampit casete de videu, evident cu voie de la Agie!

Educatiunea se face in primii sapte ani de acasa si in clasele primare. Asta lipseste de aproape o treime de veac-dovleac si nimeni nu se autosesizeaza. Cine nu a citit povesti nemuritoare la vreme descopera Calea Mosilor din autobuz. Ei si ? Asta nici nu-i subiect de presa, e un banal fapt divers. Ce atata tam-tam ? Iar nota bene merenti, olimpici sunt aia care castiga olimpiade internationale, nu orice participant la faza zonala. Asa ridicam in chingile recunoasterii internationale, boala noastra de crestere, acum un deceniu pe toti aia pe care se bateau jde universitati ; insii „aplicau”, trimiteau cereri la o suta de stabelimente si dintr-astea raspundeau cinspe ca da, i-ar primi la examen ! Bai fratilor, Realitatea e greu de ridicat si de fumat !

author avatar
Nicolae Iliescu
337 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger