Am mai spus-o si sunt increzator in ceea ce am observat si afirmat: traim cele mai imbecile vremuri din toata Istoria romaneasca, de la Litovoi si Menumorut pana in prezent! Oameni de mai proasta calitate decat cei de acum rar a se fi fost nascut. Vorovesc despre ai publici si/sau despre ai care se dau in stamba in public si in respublic, in janere. Si mai hrapareti, mai neamuri proaste.
Americanii anilor ‘20 erau la fel, analfabeti, dar purtau palarii borsalino, camasi albe cu butoni si ghetre. Toti nou-imbogatitii se cunosc intre ei si se recunosc de la o posta, dar si slugile, arendasii, grajdarii vor sa hie precum ciocoii ajunsi. Este o exacerbare a eului, o contaminare a existentei de mahala si o eliberare fortata a individualismului de vitrina, nemaiintalnite, niciodata, in spatiul nostru. Sistemul neo-liberal se afla el insusi intr-o profunda criza, dar noi preluam otova doar valorile de suprafata, formele, bata-le vina! De aceea, in lumea post si colonial dar si postrasiala ce se intinde peste tot s-ar putea sa nu mai exprimam nimic al nostru, nimic specific, doar Doina, poate, introdusa pe lista patrimoniului imaterial al lui Unesco. Golania, care se manifesta de la vladica pana la opinca, ajuta la aceasta nivelare primitiva. Si totul se vede cel mai bine pe sticla, la tembelizor, pe toate televiziile trash, numite, vezi Doamne, comerciale!
Prostul se vede si dupa cum calca sau dupa cum respira. De-o pilda Predoiul, care nu are nimic dincolo de ph-ul sau hipermanganatul oglinzii, din ce-i facuta ea, e goooolll, stimati telespectatori, se vede vagauna imbecilitatii dibace pe facies, ei bine se apuca si gavareste despre handicap. Cursele cu handicap, unde calul bun o ia la galop mai tarliu decat gloaba, care alearga prima si iese ultima? La asta sa bata? Farmacia animii, „Cangrena”?
Sau prostul si neamul prost se iteste si dupa cum danseaza, cu paharul in cap, ca la „mat” sau ca la caminul coltoral! Sau la nenea Spiru Tarau, de avea salon, casa cu salon, ca asa mi-aduc aminte din copchilarie. Astfel dadea inconjur imaginii alde Urdea, dimpreuna cu ma-sa, femeia de serviciu din dotare.
Ce sa le ceri? Prostul si neamul prost se vad si in gesturi. Nu ca am fi noi cine stie ce, dar am mai invatat, am mai vazut la altii, am mai cetit, ne-am mai educat oleaca. Parca nu sade frumos sa dai mana cu cineva si sa te uiti in partea opusa. Ca mofluzul nostru cuplu de dregatori din fruntea trebii. Ma refer si la poza aia cu Burbonii! Ai nostri aratau, sa ma ierte bunul Dumnezeu, ca niste sticle de bere, de-alea verzui de-odinioara, cu ulei inclus! Dom’le, nu stofa conteaza enorm, ci materialul care o umple! Poti fi infasat, infasurat in draperii si jarpale de matase, depanda cum cade pe tine, ca pe gard sau nu. Sigur ca Sasone nu se comparezeaza cu jegul de Basau, dar ati vazut cum dadea in fotochip? Hubarnatl, din Mara, si Don Rodrigo, din Cidul.
Alt gest de maretie friguroasa, vorba parafrazata a pohetului, condusul pe ultimul drum si postatul pe facebook. Ne miram de asistenta aia care s-a tras in cadru cu Cotabuta, de la Basorelief, ca acolo l-am uitat! E fix acelasi lucru. Ba, dupa ce l-ai lasat in ploaie, la azil (a nu se compara in veci cu maison de retraite; la noi azil e un fel de Azilul de noapte!) mai si vii si spui ca n-ai vrut sa-l ridici ghinarar din simplu jandar! Se pare ca leatul era chemat la oaste la 21 de ani. Iar din Soldova aia, prin 41, multi jandari au participat si la pogromuri. Nu cumva e ceva? Zic si eu, ca bovideul cela de face reclama la Profi!
Cel mai frumos gest de neam prost ii apartine unui gazetar specializat in ansoa cu crema si care se ratoieste la Papa. Il si doare pe ala in tiara! Mi-amintesc ca era un prozator targovistean de-ti atinea calea si-ti cerea zece lei si care dupa ce-i dadeai te-njura sau adormea la masa ta. Odata, fara sa fie intrebat, s-a trezit el pe niste comentarii asupra lui Sartre si a-nceput sa maraie. Un mare scriitor roman aflat hic et nunc, atunci si acolo, l-a apostrofat ingaduitor: „ba, da zece lei aia inapoi si hai sictir la alta masa!”. Asa si aici.
