Tot suntem la început de an şi la sfârşit de sărbători fericite, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră ! Tot ce ne-am zgâit oleacă pe mititelul ecran, care acum devine barbar de mare în apartamentele noastre antitromboză, cât o agenţie centrală de loto de pe timpuri. Ce-am văzut ne-a îngrozit. Aceeaşi pălugă nesărată Joiana Tudor cu aceleaşi răsuflate prezentări şi arătări.
Citisem un articlu semnat de un ziarici fără nume unde se făcea bilanţul heirupist al marilor noştri actori : Beligan, Arşinel, Uritescu. Bre, nu vă e ruşine ? Cum o fi el, chiar dacă se joacă mai mult pe sine, dar Radu Beligan poate beneficia de insigna ponderat ambiguă de maestro. Oricum, a nimerit neşte roluri memorabile, Venturiano şi Gagamiţă sunt marcă înregistrată ! Plus altele, vreo duzină de dat în lucru, la ştudinţi. Mi îmi place şi în consilierul aulic şi abulic din Horea. Şi Piersic, ditamai dottore horroris causa a nimerit două roluri, dar mute, Lenny din “Oameni şi şoareci” şi Indianul, Big Chief, din “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, unde foarte bun era Costel Constantin, de juca în genul lui Nicholson. Apropopo, am aflat că acest Jack, foarte bun actorache, a dat de vreo opt ori la Artist Studio, Dustin Hoffman de douăşpe iar Mickey Rourke şi Steve McQuinn au intrat din prima ! Din două mii de catindaţi ! La ei e pe locuri, nu pe pile, ca la noi. Când e, că şi Hollywoodul ăla nu se face cu orice prost, de-aia produc peste şase sute de filme pe an, să ai de unde alege ! Ce poposeşte la noi şi se dă pe canalele trash proştii şi câştigi este de la categoria C dur în jos !
Asta era şi la noi, înainte vreme, că acum nu mai avem actori ! Nici şcoală de actorie, nu mai există prefesori, neam. Orişicât, Arşinel e de nivelul Ţociu, ba cred că Ţociu e mai serios, căci doară asta îşi propune, nu face mizerabile reclame la farmacodinamia “Cangrena” ! Despre Uritescu nici nu avem ce discuta ! A fost unul dintre cei doi gropari din Hamlet, unde excelent era Ion Chelaru, pe care l-am văzut atunci întâiaşi dată !
Chiar, întâi de toate să vedem ce vrea să zică meseria deloc uşoară de artist. Înainte vreme, în vechiul regim, existau artişti simpli, emeriţi şi ai poporului. Nu ştiu după ce criterii se dădeau onorurile aistea, dar unii chiar meritau, fie datorită vârstei, fie datorită performanţelor. Alţii mai erau ridicaţi şi ca plutonierii, la vechime, dar trecem peste asta. Trecem, dar şi adăstăm oleacă, fiindcă astăzi actori mari nu mai avem, declamaţie nu se mai face, ca şi semiologia la medicină, nici examen de respiraţie şi de gâfâială nu se mai dă. Tot pe vremea de dindărăt pe cele opt locuri intrau nouă copchii de ştabi şi de artişti, astăzi sunt facultăţi de teatroficare şi pe la Ibraila şi pe la Târgovraişte sau Scârbovişte, aşa că nu mai zicem nimic ! Artistul, bre cititorule, vrea să însemne ăl de face opera de artă, creator miuzical, plastic, teatral, literar, fire de bohem, temperament fantezist, excentric. La noi, după Involuţia din 1990 toţi, dar absolut toţi artiştii au dorit să devină de profesiune liberală şi “liber-schimbistă”. Şi ?
Ei bine, paranoia autohtonă nu ne-a dat ghes să ne încadrăm la stat, căci şi acum statul pute, nu oferă ceea ce ne dorim sau ni se pare că ar fi cazul să ni se dea. Fapt pentru care devenim liberi şi pefea, adecă persoane fizice autorizate, prestăm servicii, semnăm contracte şi dorim recompense. Mulţi actori au crezut că dacă îşi fac săli şi participă la şuşe şi alte reclame adună nestemate din grădina ursului. Unii dintre ei, care şi-au făcut averea vânzând costume de la Apaca şi pungi de plastic se plâng acum de fisc şi de garda de finansă sau de maidanul de conturi. Scrietorii au crezut că singuri îşi ofertează producţiunea şi devin milionari sau măcar vieţuiesc din scris. Toţi s-au vrutără profesionişti şi se mai dau şi azi, molatic şi hămesit, pe la diverse canale şi canalizări de televiziune trash sau de nişă.
Artistul nu este deloc rău să aibă o slujbuliţă plătită, să nu împuşte francul şi să lustruiască bulevardele, ca Jarry sau Appolinaire – deşi, vorbă să fie, la noi nu există cineva de calibrul ăstora – şi să moară tineri, e bine să fie şi luat în seamă, căci fantezia lui poate fi bună la destule, mult mai utilă decât rigiditatea absolvenţilor de “Marketing” sau de “Management” în sos scăzut ! Toată lumea râde de performanţele lui Marin Sorescu, Fănuş Neagu sau Dinu Săraru – care chiar există ! – pe unde au fost numiţi ! A rămas ceva în urma submediocrului Caramitru, a turnătoresei Muscă sau a lui Iorgulescu ? Aud ?
