Si prin topeala. Boscorodeam candva televizia nationala, dar ea incearca, totusi, un oarece echilibru, precar si prost alcatuit, cu staif ingalbenit ca la Foto Splendid, din Rahovei, in lumea noastra despletita si fudula.
Fireste, foarte departe de ceea ce ar cam trebui sa fie un post de utilitate publica, mai ales cu alde Sorin Avram care, pe langa numele de fotbalist, mai este si prost de bubuie, adica un post de utilitate casnica, in stare sa te indrume spre locurile de unde poti cumpara sticle de lampa, mesi, rejansa, balene pentru gulere sau godine, dar care nu este si in stare sa-ti spuna si de ce sa le iei. In rest, deloc tacere, ci numai vorbe ingalate, puse unele peste altele, babe masculine insirate pe ulucii gardurilor din mahalaua politicii, intr-o competitie neserioasa si neprimenita de absolut nicio idée. De douazeci si cinci si mai bine de ani nu se intampla absolut nimic-nimicuta prin batatura noastra, planurile de tribalizare continua si de divizare istorica se desavarsesc, saracirea galopanta si actiunea de indobitocire se indreapta cu pasi repezi spre final, libertatea incepe sa se asfixieze iar presa de scandal cade in derizoriu incandescent pe zi ce trece. Neamul prost da in clocot si se da in stamba cand ii e lumea mai draga, mizeria morala si intelectuala ies la suprafata ca untdelemnul. Examenul de maturitate ajunge un adevarat marathon pe care nu-l incheie nici bietul soldat Fidippide, dar ganditi-va ce fel de profesori au elevii astia? Si ce modele de reusita! Chelnerii, lacheii, majordomii refuza sa parcheze automobilele „Dacia” la cutare nunta de fite a unor imbecili de vanzatori de butelii si de branza incinsa, subretele sed pe faleza printre alge mirosind a ceapa, pozand ca in anii nebuni – les annees folles – cu flacari in priviri si cu ciozvarte de miel la protap! Cine tipa mai din rarunchi si cu vocea ca o goarna are dreptate, ca in autobuzul inutil care se plimba prosteste si fara ghid pus in circulatie de alde Udrea, fata de sofer si de femeie de serviciu ajunsa demnitarita si, fireste, puscariasa. Cutare politruc umbla cu buciumul haulind cu jale, altul, basarabean infiat, Tumac sau Tolomac – ar trebui desfiat ca astia vin fie sa plece, fie sa faca scandal – da din suncile de pe sale ca sa ritmeze cu jale! Jale mare pe vale! Din amonte, agramatii si fostii militioneri rebotezati magistrati caraie ca li se ia tainul de sub privire – a proposito, nimeni nu se uita la ce pensii au astia? In Grecia antica existau asa-zisele legi somptuare, care interziceau luxul desart, iar un anumit Zaleucus a interzis femeilor portul bijuurilor din aur si al rochiilor brodate, cu exceptia prostituatelor declarate. La noi, luxul umplut nu e inca legiferat. Si nici pensat sau pensionat!
La acelasi palier vine si mutarea de la E 2 la E 4, ca parca asa le cheama pe vilanele alea de la lac, a Dezaxatului National impreuna cu jumatatea aferenta. Etalonul neamului prost este invesmantat la noi in sort, tricou impermeabil, slapi si sosete flausate. Exact asa a parut indi-vidul! Un vid istoric si de famelie! Ca toti din juru-i sunt tarati, inceti si incetosati la minte! Mereu mi s-a atras atentia ca am obiceiul sa cobor nepermis comparatiile, dar nu vad absolut nicio diferenta intre Becali si acesti iluminati ai mintii, aceste torente de intelijenta (de fapt niste colentine de lacuri si vapseluri comune). A, diferenta exista, intre amaratii aia impuscati, care poate erau la fel sau mai dihai de rai, dar care au lasat o dara de seriozitate, daca nu chiar de demnitate. Cat de analfabeti erau (polimerii savantei sunt si azi accesati, daca va intereseaza, caci acolo au umblat chiar academicieni si sefi de institute!), tot nu aveau „animalluri” impaiate si vite baltate prin ograda! Si nu cred sa existe vreun fotochip cu Nea Nicu in slapi si razand ca prostul! Sigur, erau toate pozele triate si controlate de un alde Miclea, dar nici asa! Grobianismul a dat pe de laturi, la toate nivelurile, fara dubiu, inainte vreme era cel putin suflecat!
Astazi, zilnic dai peste un gest de-ti ingheata memoria si zambetul pe comisura bucolica, zilnic dai peste o posirca de expresie radicala venita din strafundurile de pucioasa ale mintii obosite ale cate unei vietuitoare simpatice! Cum era „cerfiticatul” de maestru al pietrei nedaltuite al unui sef de autobaza din Videle, omusor simplut care se indeletnicea cu sculptura in varza murata! Bine, si cu jocul de table efectuat pe Coasta de Azur! Ca sa nu mai vorbim despre aplecarea unei „duamne” – asa le ziceam si noi taxatoarelor, pe vremuri, „poftiti, duamna, douazeci si cinci de bani”! – care a sers praful sa vaza daca a trecut Frosa cu cazmaua cu calti. Gest de receptionera de hotel al sindicatelor!
