Am spus-o si o voi repeta : noi, neavand toate sertarele Istoriei, trebuie s-o luam mereu de la capat, bajbaind. Avem o Istorie intrerupta. Cum zicea Nicolae Velea intr-o admirabila nuvela de-a lui, „familia Cutare era o familie intrerupta” ! Nu am avut revolutii, asa ca ni le-au facut altii cadou, nu ne-am consumat perioada interbelica, a trebuit s-o reluam cu partituri istorice si metehne electorale cu tot, cu turnatorul-epigramist Quintus Fleaccus cu tot si care trece drept senior, nu am prea pomenit presa de scandal, nu am avut literatura de consum si / sau populara, nu ne-am autoamagit in telenovele cu starlete de o stagiune, a trebuit sa le inventam, nu am avut razboi civil, e musai sa-l faurim macar verbal ! Si sa ramanem „sechelati”, dupa cum spunea o proasta, Rafai, la o canalizare teve de nisa !
Mai vine ceva. Francezii, de mai dihai de-o jumatate de secol, se plang de mediocritatea clasei lor politice. Asta dupa de Gaulle si dupa ce au pasit intr-a cincea republica, desi au mai avut un Francois Mitterrand, chiar si un Chirac, par ci, par la, pe care-l pacalea batranul vulpoi cu coabitarea. Dar acest lucru este general valabil pe toata suprafata incretita a globului pamantesc. De-o pilda, care va s’zica 1989, am vazut clar ca atunci lumea a fost complet nepregatita, incapabila sa gestioneze un asemenea cataclism social. Cred ca atunci, in 1989, toti liderii importanti ai lumii s-au dovedit de-o imbecilitate catastrofala. Pana astazi ei au avut tot timpul sa involueze, sa cada din rau in mai rau si sa ajunga la stadiul de acum, un impas mai ceva decat la jocul de bridge. Ca asta e de fapt toata Istoria, un joc de bridge, si ea nu se face niciodata cu „daca”. La noi, ca asta ne doare cel mai mult, clasa conducatoare, hai, nu cea politica, acolo or mai fi fiind in adormire niscai oameni de buna calitate si de bune moravuri, este de foarte joasa conditie. Si de joasa extractie, dar nu ne intereseaza, desi primii sapte ani trebuie sa ti-i intinda cineva in fiecare dimineata inainte de a pleca la scoala si in fiecare dupa amiaza corectandu-te la teme si supraveghindu-te „la copii” ! Noi poate ca am avut, si chiar am avut, parinti exagerati, dar ne-au prins bine. Nu suntem odrasle de soferi, de femei de serviciu si de vaporeni contrabandisti. Ca toapa Udrea si cambuzierul Basinescu.
Fanariotismul, un interregn lenevos si un secol care nu a lasat nimic, a insemnat totusi oarece apropiere de cultura franceza, neste palide inceputuri moderniste. Cel putin astfel il resimte istoria nationala si, pe plan cultural, el nu inseamna mare lucru decat prin raportare polemica. Ne-a secat si ne-a obisnuit cu smecheria simpla, bacsisul, peschesul, hotia, coruptia, acumularea flasca de averi, kitschul opulentei. Ei bine, acestui secol pierdut i se adauga acum, dupa anul de cotitura 1990, un alt sfert de veac in care nu s-a intamplat absolut nimic. Imprumuturi ieftine, la kilogram, ciupeli, doar asa, ciupeli ! Legi copiate, gipane care merg bine pe soseaua 66, nu pe Calea Victoriei, cu triciclistii groazei, cautiune, prezumtie de nevinovatie, termopane, ochei, ups, uau, giob. Dupa pesches am trecut la ches !
Majoritatea nesatioasa a oamenilor nostri publici de acum nu poseda nicio meserie, nicio pasiune, niciun ideal. Nu stiu decat sa minta prin omisiune, sa pacaleasca, sa insele si sa se invarteasca. Nu stiu decat sa-si pastreze averile si pozitia de conjunctura. Contrabandisti si bisnitari marunti. Sunt plini de hachite si chichite, o fac pe istetii de-o seara. Nu pronunta, nu se pronunta, rancheaza mazarat si dau din cap condescendent. Ba mai si plangacesc, sa se vaza ca-si zbat sufletul. Secreta glandele lacrimale sau latrinale ? Vin cu moftologii, cu economii, cu tabele, cu sotietati, cu scamatorii moralicesti. Se acopera de hartii. Dar daca te duci intr-un colt si spui „dobitocule!”, imediat tresar si se uita intrebator la tine. Poftim de, complexul, tot complex !
Deciu, cum ar zice cronicariul, cine vorbeste ? Actorasi nefierti decat in reclame si ametiti de lecturi superficiale, fatuci si prompteristi nascociti pe cracile serviciilor discrete, muzicusi de casa de cultura a sindicatelor, scriptori de „posta redactiei”. Cine se condimenteaza cu diplome proaspat macinate ? Cine se mai porneste sa se agite, sa se strecoare si sa umble ratacit cu vorbe moralicesti ? Cine se da important, specialist si profesionist, tehnocrat, deh ? E moda ca acum lumea sa se creada indrituita sa ia atitudine, sa se amestece fara motiv ca mararul in salata si, mai ales, fara nicio competenta, in orice domeniu. Nu s-a depasit nivelul marii, dar peste tot apar figuri aratoase care mijoteaza la foc scazut in ditai boardul, adeca onor. conducerea administrativa impusa la gramada deschisa. Cum de unde impusa ? De la noua Poarta, inchisa vizelor pentru slugile din rezervatii, a noului Imperiu.
