Ca spritul omonim, cu mult sifon si rece, se trece si petrece intr-o lume buimacita de informatie si de imagine, de consum galopant si inutil, de reclama si propaganda. Compararea cu un magazin universal, cu etaje si raioane speciale, cu dusumele date cu pacura, cu statie proprie de amplificare si cu animatori cu ora nici nu mi se pare riscanta. Un bazar scris sau filmat, deghizat in vector colectiv de propaganda. Traim astfel intr-un prezent continuu, ca in poemele indiene vechi, unde totul este facut si refacut, citit din mai multe unghiuri de vedere, unde totul este pana la urma relativ, dar nu ca la Einstein, ci mult mai grav, aproape patologic, informatia de acum poate fi complet contrazisa de cea de peste doua ore sau de maine. Nu este aceasta o societate schizofrenica, stimati telespectatori, unde pana si viata si moartea devin fapte diverse ? Dupa ce ne arata un tren calare peste alt tren, spicherita trece zambata la vacanta peltica a unei neveste de sportiv. ( Atletii nu pot fi niciodata embleme nationale decat in odele lui Pindar si in tarile bananiere ! Oricat ai trage de performanta uriasa a Nadiei, nu o poti scoate emblema disidentei de chihlimbar ! Cu atat mai mult cu cat a fost si Erou al muncii socialiste ! ). Totul, absolut totul, se consuma si se elimina, dar si se retrage, ca pravaliile astea de retail. Paguba-n ciuperci, zic „conesiorii”, ca de-aia au si dat legea. Dar oare mai stie biet taranul roman sa mai puna rosii in gradina si sa mai creasca bibilici in batatura ?
Pentru noi, societate vicleana si brutala, centrul de achizitii este, mai nou, Coana Europa, acest apendice al Asiei dupa cum o definea cineva. Traim in plina poliarhie, nu in democratie, intr-o lume unde deciziile sunt luate de o gasca si unde seara, pe stomacul plin si la tembelizor se fabrica ideea de consimtamant. Chestie de filosofie engleza de secol saptispe, ca asa ceva e in capul astora de centru-dreapta si de noua dreapta, rascoapta in caricatura, cu un plus de ghiolbaneala popeasca rastignita agresiv pe podeaua de fag si de os. La care se adauga si un rantas de sparcaiala intelectualista. Vorba sa hie, caci asa dupa cum nu mai avem oameni politici, nici inteleptuali nu sunt, de calibrul Zola, Chomsky, Steiner ori Sartre, bre, orice ati zice ! La Ghedeseu nu gasesti decat niste baclavale rancede si niste zarzavagioace fardate. Acum se luara si de Papa, Papa Papistas si iezuit rau, ca prea tine cu saracii. Complexe de bastarzi, de feciori incropiti cu fata din casa, ce sa-i faci ? De fapt, am mai spus, singurul intelectual cred ca era mos Tache Brucan, chit ca nu stiu daca avea scoala de liceu, caci patablesiliichenii astia nu sunt decat niscai frustrati acoperiti, autori de articole compilate si baietani de servitoare de prin Oltenissa sau Caracal !
Dupa ce ca mai intreaga noastra Istorie este un sir de tradari picante si picate la tanc si dupa ce ca executam nonsalant matanii la Coana Evropa la care Velica Britanie a intors salele, ce sa mai spui, acolosa a lustruit clantele si alde Cicciolina, ce nu era oricum Madama Perja, de ce ne-am mira de hoitarii nostri porecliti sau suduiti tehnocracati ? Mai avem si tafne si obraznicii autohtone de vedete, desi nu ne baga nimeni, nicaieri, in seama. Poate doar in Machedonia bulgareasca unde isi mai cumpara cutare actor corp-ansamblu cate vreo diploma cu plic. Si ne mai referim si la neste caldarari de fraze fierte prin scoli de ocazie, de genul unuia Neghinea, popositi de prin Soldova sovietica sau Basarabia Saudita, de ne amintesc mersul pe sarma cu baston, papion si tilindru, dar in ciorapi de nylon, remaiati ! Minti rasucite de provinciali entuziasti !
Ne intrebam mereu de unde ies „ziaricii” astia, dupa cum le spune prietenul Boanchis, si am aflat ca tot din servicii executate la fileu. Asa se explica translarea lor in functii de nimic pe langa Federatia ce a omorat si a posomorat fotbalul national sau transformarea in goarne demascatoare de nerabdare. Oare doar asta sa fie enteresul, sa se topeasca si toropeasca totul intr-un sistem sanitar privat, bun doar pentru premianti ? Si Tontolan si Carpianu, acesti doi dobitoci – le spunem cu frumosul si eufemistic ! – sa fie doar vectorii defrisatori ?
Ideile alea cu sfarsitul Istoriei si cu socul civilizatiilor par scoase mai degraba din mantaua jurnalisticii si a contrabandei cu texte bune de citit in tot felul de simpozioanesi alte chermeze, la un piscot si la o sampanie trezita. Cum sa se sfarseasca Istoria, ca parcurs, mai ales pentru noi, tineri, nelinistiti, aflati intr-o continua si haotica miscare ? Taman ce s-a promulgatara Legea 18, revigorata si adaugita, aia de confiscare a averilor ilicite. Sper ca total, nu partial color, a la roumaine ? Da’ ce tine la noi mai mult de trei zile ?
