AcasăEditorialStop cadruPierdut carnet marinar

Pierdut carnet marinar

Asa, de-o istetime bolnava, se deschide usa de stecla a odaii si iese, infasurat in multime si in mutime, inculpatul Basau. Mizerabil facies, de gospodar haituit, cu dibla aia gogonata ca o creasta cheala de cocos in retragere la vatra. Se zice despre cineva de asta consistenta care zboara din frunza in foaie verde ca este alcatuit din vanturi, din flatulatii, dupa cum il arata si numele. Cu ochii ingusti, forfotind de neincredere, trece ca un brat al Dunarii pe langa participantii la trafic. O nulitate. O streche. Dar o nulitate care ne-a imputit Timpul vreme de zece ani. Si care a si ne-a facut imens rau, dandu-ne inapoi cu cel putin cincizeci de ani.

Daca amaratul de Emilica se lauda cu aia cinspe mii de specialisti – care s-au dovedit niste gugustiuci si niste tufe de lamaita pe care se usurau betivii iesiti de la restaurantul din apropierea parcului -, Dezaxatul National a reusit sa strice compozitia chimica a aluatului din toate domeniile, punandu-si pe baza de santaj dosaresc si de amenintare toate muhaielele care se infiripau in existenta doar la auzul soneriei lui. Contabili, advocati, notarese, absolventi de facultati neautorizate nici macar sanitar. Un biet anonim absolvent de scoala profesionala de soferi de vapoare insurat cu o camerista fara scoala de liceu au asezat conform deprinderilor de bisnitar si a putirintei lor incarnate numai castane si lipitori, numai gusteri, gasperite, talangite si varsat de vant.

Mai mari lepre decat cei de mai sus sunt, totusi, lepadaturile mintii, care desi pleaca tot de la coada vacii sau din adulteruri confuze, se dau de ceasul mortii si al vietii in desertul de elita. Acum vaz ca tac sau imping cu bocancul la inaintare pionii din dotare. Pe tapet, un popa ardelenesc trage plita dupa spuza si incearca sa dezghioace trecutul smucit. Ca sa fim clari, caci am citit si bazaconia asta literar-artisticoidala potrivit careia peste o suta de ani ii vom adula sau acidula pe alde Tutea si Vulcanescu. Nu taica, daca vom mai fi in toate mintile si in toate cuvintele limbii romane ii vom pretui si atunci tot pe Eminescu, Caragiale, Arghezi, Sadoveanu. Am spus si o voi repeta mereu, noua ne lipsesc nuantele. Sigur, mi se pare cam exagerat sa te impotrivesti botezului unei strazi sau ardicarii unei statui, desi sincer cred ca sunt si alte nume mai potrivite, chiar din imediata noastra fosta contemporaneitate demne de strada si de ondulare in marmura, dar trebuie gasite niste criterii. Pentru asta ai nevoie de oameni destepti, nicidecum patimasi. Iar discursul Dreptei pleaca direct din Naica Ionescu, este vehement si cade in pacat. Diferenta uriasa sta altundeva: poate unii dintre inflamatii din anii ’30 sa fi fost onesti, astia de acum, care le imprumuta redingota si retorica, sunt doar apucatori de granturi si de burse, cum ei insisi declara! Vezi cazul zgribulitului aluia mental cu ghirlandaio de usturoi scos din closet sub forma de colier!

Imi aduc aminte doua scene foarte interesante pe care le tin ascunse in musuroaiele memoriei. Imediat dupa anul desecarii Vechiului Regim, adeca 1990, cineva, fratele unui securist dovedit, a propus ca Liceul Zoia Kosmodemianskaia sa se cheme Constantin Noica. Pana la urma, scoala medie respectiva se numeste cum se numea si cum era normal, Scoala Centrala. Apoi, alti mucegaiti la cap se inghesuiau intr-o cusca si zbierau sa se schimbe denumirea de Kiseleff. Omul care a desemnat Bucurescii, oleaca si conte. Scene de roman sudamerican sau de dadaism curat. Dadaismul inventat de Tristan Tzara, Samuel Rosenstock, de colea, din Moinesti, judetul Bacau. Complexe de tara mica si de popol subnutrit intelectual ! Pina si becurile care aruncau dare de lumini colorate in Ajun de Craciun erau albe, galbene, albastre si verzi, niciodata rosii. Dar apropou de a propos, premarele de la acea vreme vazuram ca din cusca aia cat o buda a trecut la o suprafata ostentativa cat o juma’ din Mogosoaia sau putin mai putin! Pai, sa nu le zici ceea ce sunt: golani! Ma rog, huligani! Hoti, de-a dreptul si de-a Dreapta, care s-au infruptat din banul public si s-au deselat vaslind din vorbe pentru tarisoara asta! Nici cu Stanga nu mi-e rusine, si asta face cu ochiometrul, doar semnalizeaza directia, atat.

Pe vremea de dindarat erau pline gazeturile de acest anunt, din titlu, incrustat ca o parola. Stiu ca „vand doua fotolii” era semnul de atragere spre cate un pat cu suflet si apartament cu felinar. „Marinelii” de ocazie faceau bisnita si cu carnetele din dotare, se imbarcau ca barmani, ca spalatori de punte sau „de scrumbii”, cum zicea Traian – prietenul meu, poet, nu intamplarea asta nefericita cu acelasi nume – si se visau luand de beregata oceanele planetei. In general, faceau carausie, plimbau una, alta, mai ales arme si bagaje. Scursuri viclene si ticaloase!

author avatar
Nicolae Iliescu
789 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger