Dupa aiureala – justificata, din nefericire, dupa parerea me; dar cam prea labartat propagandistic! – dupa atatea alte atentate si nenorociri multiple si chiar si mai dihai dar trecute cu vederea, toata lumea s-a obisnuit sa tranteasca lozinca “Suntem Cutare”. Am citit undeva ca Romania este egala cu Simona. Totusi, e mai ghinisor decat sa fie egala cu Udrea, toapa abundenta si nasparlie de la vorbitor. Anturata si ea de un gangavitor coborat direct din basmul junimist al lui Nenea Iancu despre Nebunul Imparatului! Precum si de o fiinta cu un capsor ca un mop galben agatat pe o caldare de gaturi ca de curcan, cum se vand acum de Pasti, in supermagazinele patriei. “Vorbim”, asa cum fac toate reporteritele si rumegatoarele de meteo, cum se zice despre un fel de ten-izmana pe calator, mai de maidan, mai de curtea scolii, nu Simona aia, cu care tre’ sa semanam cu totii !
Inainte de a semana si prasi, hai sa ne deslusim. In “Putul Nebunului”, basm junimist atribuit lui Nenea Iancu, Nebunul Imparatului nu se multumea sa faca tumbe, flotari, genuflexiuni, cirumflexiuni, giumbuslucuri si caraghiozlacuri, ci se amesteca vartos in trebsoarele statului. Astfel, “pe muti si pe netoti ii baga la Academia Imparatiei, ca sa lumineze natiunea; pe gogomani ii facea legiuitori, ca sa organizeze statul; pe avocati, dovediti pungasi, ii numea judecatori, ca sa moralizeze pe impricinati; mosiile statului le daruia cui ii venea la indemana; in sfarsit vrea sa imparta tot norodul in caprarii (…)”. Imaginea este extrem de actuala. Talmes-Balmesul pricinuit de Dipsomanul National societatii romanesti, incurcarea matelor nu se va desfunda si descurca si dumiri decat dupa cel putin doua generatii! Dupa ce va iesi cu totul duhoarea de mlastina putreda si de borhot excentric din toate capilarele administrative. De aceea si avem nevoie de statui sau de embleme din alt regn, nu din asta de animale bolnave, de Breban! Incercam sa ne definim, ba cu un Nobel de mana, tricotat, ba cu un titlu de tipar, fie el de Mare Slem sau de Horrorvision! Sa venim si noi, ceara m…, cum zice Stanica Ratiu, macar pe scut, ca la Deveselu. Si numele localitatii, nu vedeti, tine cu noi!? Zau ca da, daca americanii astia ar fi venit cu muuult mai devreme, ce “Batranul si Marea” ar fi scos barbosul ala, prietenul lui Fidel Castro? Ce lupta cu pestele, vezi de treaba? Se ducea alde Sanchi Iago la lipoveni cu doua banite de votca si de matrafox si venea seara in barca impreuna cu ditai casalotul trecut pe numele lui!
Fie vorba intre noi, cu noi, romanasii, harca asta de Istorie, mai urata si mai toanta decat Grappini si Djuvara la un loc, a cam tinut! Pe bune! Noi nu am prea stiut sa profitam decat pe spatii mici intinsi pe spalierele vremii. Cand ne face ea cu ochiometrul si ne impinge de la spate, facem ce facem si-o umplem de sange, scuzati vorba prea popularoasa, dar adecvata momentului.
Acum, cand spectacolul lumii, fara camera de luat vederea a lui Ioan Grigorescu s-a mutat in poarta ferecata a coloniei penitenciare, nu mai prididim cu opinii pro sau contra, cu prezumtii, cu scrieri pe gazeta de perete (the wall se si cheama!) a facebook-ului (nu ati vazut ca pana si idiotul cela de Savram, cel mai prost jurnalist de televiziune al tuturor timpurilor, ne invitariseste sa scrijelim acolosa?), cu declaratii si amenintari, cu etc! A zis bine cine a zis, pare-mi-se ca Cetepeul, nu frate, prezumtie de vinovatie si mutra data la panou in toate haltele si trecerile de cale ferata! Si mucles si smerenie! Recluziunea, la noi, a devenit si asta ceva postmodern, livresc, textualist! Intri semianalfabet, a si iesi iscusit, a liber cugetator, oare! Am facut si din asta suprarealism! Nu ar fi rau, dar mai intai ceva realism ca la mama lui, chiar naturalism exacerbat prin confiscarea si redarea in patrimoniul public a averilor dobandite ilicit. Nu ma incalzeste cu nimic ca amarata asta de ciocoaica ne sfideaza si de la zdup; nu, taica, chelita de toate rogojinile alea de Vuitton lataret si cu perje! Ca si distilatul national, redus la conditia lui normal, de sef de gang de cartier muncitoresc de suburbie a unui oras agro-industrial din Baragan! Atat! Ca pe urma, in sfarsit, intre noi, oameni seriosi si cu glagorie, sa sarbatorim Sfintele Pasti! Sarbatori fericite!
