Marele complex al tuturor gazetarilor de drept comun ( includ in aceasta categorie condeierii cu oarece doza de talent si de observatie ce evolueaza, si nu de azi, de miine, in presa de toate gradele ) este ca dincolo de frivolitatea si cupiditatea lor exemplare sa ramana vreo dara literar-artistica dupa ei. Vorbim despre gazetarii de drept comun, nu de scriitorii care insaileaza, incoloneaza si coloreaza borangicul jurnalismului. Stiind ca ziaristica este, vorba vine din Camus – marele scriitor, nu coniacul, cum ar fi unii tentati sa creaza ! – un fel de zgariere a clipei, ei vor sa execute si rasuciri de fraze cu iz de capodopera. E podul plin de exemple, asa ca nu mai insistam.
Ridicol de tot este cand nu ai pic de talent, nu stii carte deloc, dar vrei sa umpli aste lipsuri prin vorbe deocheate cu har, prin ocheade incalcite si de serviciu, prin apartenenta la elita ponosita de cafine, prin citare depravat de insistenta. Genul Chiriac, copil de mingi si ghidus de ONT, care voroveste in functie de tambalul ofertant. Cazul si mai penibil si induiosator de prost este al cicalitorului si ignorantului Carcalin Stefurescu, un actoras de brigada artisticoasa cu pretentii, de la „garantat 100%”, de nivelul acelor fatuci zgomotoase de dincolo de miez de noapte, care te pun sa dai telefoane incercanate si sa castigi sume garantate. Asta amesteca rau elitra cu de-alde mos Bodranga Juvara, Boia dulce si Andreea Raducanu. Hagi lipseste. Foarte cunoscute mai sunt si alte reporterite de teren care fac travelinguri siropoase si zbuciumate si gangavite si puerile la tot felul de manifestari de bazar care „se ecsista”. Se iteste si se transpune acusica pe ecran, mai nou, prompterita Gaina sau Gaita sau Nagata sau Cotineata, ceva asemanator, care incearca sa se dee iluminata ca o veioza de plastic. Dansa, pe care nu vreau sa mi-o amintesc de pe vremea cand guita pe la intrarea Academiei si saliva dupa editia de opere fundamentale din Pleiada romaneasca, face tumbe publicitare pe seama cate unui scrietor sau scribalau plictisit si plictisitor, dar musai prezentarisit ca mare leguma. Si degraba cunoscut in lumea larga – din jurul cvartalului, fireste ! Citam din intamplare si din Baudelaire : „boala de care vorbeai e boala imbecililor. Care om, demn de numele de artist, si care amator adevarat a confundat vreodata arta cu industria ?” ( Curiozitati estetice, traducere de Rodica Lipatti, prefata de Ludwig Grunberg, Meridiane, 1971 ). Astazi, in lipsa de adevarati traducatori si de veritabili oameni de cultura, avem doar simple spoieli publicitare. „Impecabil de curate”, cum mazarea Calamitru, actor doar de reclame.
Ca arghelenilor nu le prea da ghes umorul, o stiam. Ca ghe la Clujul Napocai vin ploile musonice si boccii, precum si grupuscule de idioti cu pretentii, bolnavi de autorlac jilav si costeliv, cam stiam si asta. Dar protestul cibienilor citind in fata localului PSD-ului local este un moft de camin cultural, dar de Poplaca. Adeca ei sunt destepti, cetesc Liicheanu si Blesu, Orwell si Huxley, iar ailalti nu. Dincolo de abordarea fascista, trebuie amintit ca eseistii aia ai nostri au fost trimisi de partid – recte PCR ! – pe la diverse burse si chiar de Secu, se pare, iar englezii aia sunt niste scriitori buni, dar nu foarte buni. Iar primul era un stangist notoriu. Si daca vreti imaginatie, copilasi galben de grasi, distopii, coborari in bolnitele sulfuroase ale vietii si ale mortii luati cu Swift, ca de Mercier nici n-ati auzit iar la Dante va prindeti urechile !
Tata lumea se hlizeste acum de ce reprezentanti avem in (N)Europalavrament. Acum vedem aiasta ? Da’ cand cu Eba-Amoeba, Becali s.a. nu se baga de seama ? Sau altii sunt mai breji, ca sa nu vorbim decat despre ovinele noastre – alde, pardon de expresie, Preda si Macacovei ? Ca bietul Chiorbea era mai spre Adonis, ce sa spui, n-asa ? Sau bubosul de Cioclos ? Asta ne mai caracterizeaza : n-avem memorie si ne tac izvoarele cu apa plata !
Am bushido si cu japii. Si ? E prima oara ? Opelea, o proasta, simte nevoia sa-si ceara scuze, ea fiind fix nimeni. Mai bine si-ar fi cerut scuze ca a ocupat locul unui actor talentat la IATC, de nu era fata lui tat-su, nu intra in veci. Tatal ei, un taran din Bailesti, fiind un foarte bun actor de partid si de stat, ca nu PNL-ul si USR-ul il pusesera directorul Teatrului National din Craiova. Dar Milica, Emilog Costinescu, ce eructase despre China ? Atunci nu–si cerea nimeric scuze. Si ala era lector de pietre la vezica, nu prefesorache de fizica. Si China este o civilizatie uriasa. Desigur si Japonia, dar se mai intampla si de-astea, insusi Trumpila si-a amanat vizita la London din pricina de vociferari de stradela. Iar daca ati fi avut cateva boabe de memorie v-ati fi amintit ca madame Cresson, prima prim-ministreasa a vulpoiului Mitterrand, ii numise furnici.
