Nu vrem a ne referi la execrabilul – ca organizare, in primul rand, dar si ca schimonoseala vocal-terpsihorista – puerilism cultural afisat de recentissimul maslu artisticos despaturit pe prispa televideniei nationale. Engleza malgasa gargarisita pare mai dihai decat “furculisionul” lui Guluta, din aceeasi comedie cu Chiritoaia. Asta ca interpretare, caci daca te mai punea gaia sa fii atent si la text si la olariuurile respective si la fetiscana ceea, ce parca avea terminatiile nervoase inmuiate in vitriol, trebuia sa vaslesti grabnic pe alte canale. Note inhamate si inhumate de niste lautari de discoteca. Asa dupa cum pana si nea Base gavareste mai bine engleza decat chivutele astea blonde ca primaverile lui nea Fane, asa si meciul Barcelona – Parij a fost mai spectaculos decat electrocutarile muzicale prezentate, adevarat vuiet toxic.
Dar nu despre asa ceva voim a va trage de atentie, nuuu, ci despre altaceva. Despre valsul existentelor acestora nelinistite si extrem de succinte, care se termina inainte de a incepe. Cotele toapelor Dunarii.
Parca nu ati sti cu totii ca suntem patria suprarealismului si a absurdului, nu numai venite pe filiera Caragiale-Ionesco-Tzara, ci direct din folclor, de dincolo de snoava, de sub basm, din substratul indo-european si oriental, balcanic si bizantin etc. Vrem sa ne arate lumea cu destul si atunci cand nu ne ia la ochi decat ca pe o ciudatenie devenim ironic-compatimitori si aiurit-consolatori. Ne trezim ca agitatiile noastre rup gura targului si cuceresc robust cate o halca din Univers. Trandavi si nauci, ne tolanim in veranda sau in cerdac numai printre flori artificiale stropite cu parfum frantozesc. Nu prea avem ingradituri la morala luata in ras industrial si galopam violent in racnetul orasului si al continentului iesit la fereastra regulamentar si cu bigudiurile instantaneu tremurande. Suntem revista de avangarda mioapa, suntem zgomot de blacheu pe caldaramul melancolic si sarac, suntem animatori de vise nesabuite.
Dar, desi ne caciulim la toate fabricile de zemuri si de comp(l)oturi infundate prin capitalele cele mai evropenesti, facem tot ceea ce stim in batatura noastra adumbrita dintre otetari, salcami si perje. Luam formele de cozonac ale cui ni le da mai ieftin si le umplem cu drojdia lanceda dimprejurul neamurilor apropiate. Neamurilor apropiate ale celor care le iau si care se trag unele pe altele ca margelele pe ata. Sau, mai precis si mai plasticos, ca in haita. Caci asta sunt cu tot snopul lor, pardon, cel neadormit : haite hamesite!
Institutiile bastinoase, de la Adiministratia prezidentala, curtea cu juri, csm-uri – astea nu inseamna clubul sportiv muncitoresc? Ca facultea muncitoreasca doar, asa cred, au absolvit alde Afazia Cojocarita si alti Lazarzari! -, institutii ratacite si papatoare de bani, precum si alte baloane de sopon imitate de aiurea si care sunt umplute cu excrescente inutile, cu vipi de vipla si cu vipe de hartie creponata. Care sed pe scaun cu scufie de dovleac scobit, ard gazul si ocupa locul ani in sir, ca in vechea nomenclatura. Indiferent de talia inteligentei, de varsta sau de sex. Dar dornici de a se inchivernisi obedient, viermanos si bronzat.
Vorba cuiva : „ba, tu cate dosare penale ai?”. „Ejti nebun? Niciunul”. „Pai, de-aia nu te cheama nimeni nicaieri, nu te au la maneca”. Parca nu se stia de Zambila Cutarescu dinainte de ’90, de pe cand i se alcatuiau articolele in redactie, ce poama de spion si de securache este? Dar consilierul lui, un imbecil mufluz de la sectia agrara a Scanteii? Cu ce sa te consilieze ala? Savtoaica, si asta consiliera? Urdea, prezidenta? Se vorbeste acusica despre un oarecare Gotiu, dar parca T. Barbu, ceva electrician prin televizie nu va aminteste oarece? Parca nu se stia ca terminase madam Sacaz din Capalnia lui Mandache cu nota sase? Sigur ca se stiau toate astea de dinainte de a intra in mandat, ca mandatarii, ca de-aia te pun acolo si de-aia iti dau salariul groazei, ca sa-i intorci jumate din el! Jumatatea aia mai mare. Parca n-am sti cate picioare are vaporul si cu ce se hraneste el noaptea, cand doarme la tanti Rada?!
Pe urma, daca se ingroasa gluma sau guma arabica, se arunca reveniri, ca-n Nenea Iancu : stai sa vezi, coane, ca nu era 6, ci 9! Dar de ce nu a fost asa, noua, de-a doua zi, nu de-a noua? Si unde-i facsimilul? Si chiar si-asa, sa iei 8 la licenta nu-i de bine pentru ifosele fara fond. G. Calinesc avea trei note : 10, 9 si 8. Luai 8 insemna ca esti de 6!
Stiti ceva : nu cred o iota. Personajul intamplator care acopera aceasta realitate arata de 6, se imbraca de 6, vorbeste de 6, calca de 6! Hai baieti, lasati miturile si mituirile politice, duceti-va la munca, nu mai plimbati festila pe ulita! Si dati drumul la cortina!
