Se labarteaza pe mititelul ecran o vijelie de prost gust si de pseudo-cultura la foc scazut ce reda perfectamente istoria, isteria, castanele si piulitele realitatii inconjuratoare.
De la reclamele urlate cu ambat ca in bazarul de la Stambul, de la clonarea unor formate dezastruoase aflate la nivelul de intelegere al puscasilor si puscariasilor americanizati, pana la improscarea cu vorbe de matraguna din piata si din Parlament. De la o vreme incoace mai toate televiziile isi dau seama ca se duc spre fundul butoiului cu bun simt si initiaza, fiecare dupa capul ei, campanii mediatice de educare sau de vanzare. Proteve a inceput de mai demult o serie intitulata ilar si jenant „jos palaria” sau „Romania te iubesc”, unde vesnicii cititori de promptere se erijeaza in inaintemergatori pe calea civilizatiei si a progresului. E rizibil, mai ales daca ne amintim de imbecilele chemari de dinainte vreme de tipul „da-te mare , da-te cu tupeu la Proteveu” sau „Proteve te prinde” ! Acest canal condus de un operator submediocru a fost programat sa fie un soi de ambasador la orden al televiziunii transatlantice, primul care a introdus formate americanesti in spatiul nostru mioritic – emisiunea de tip Jay Leno, localizata de Florica al Calinescului, Roata Norocului, cu un actor insipid si risipit in uitare, M. Calin, plus prezentarea rapida si ridicola deseori, atipica si atopica, gen Esca sau Corondan. „State de Romania” cu actorasi de proba si „Fierbintii” astia de halta au devenit „Vara de Romania” si acum „Craciun de Romania” – de o vulgaritate fara seaman. Fireste, la acelasi palier de stupiditate ca „Noul Tu”, ca „de la casa la acasa” sau ca intrebarile caraghioase din genul asteia : „dar oare-l merit ?”. Nu, batranelule, tu nici Dacia 1 100 nu meriti, aia era chiar limuzina si nu era de nasul tau !
Dupa douazeci de ani pana si personajele din Dumas evolueaza, este oribil sa vezi cum a involuat piata mediatica de la noi mai ales acusica, dupa aproape treizeci de anisori. O prezentatoare modesta, Patrunjeleasa sau Patruleasca, se face de ras prin odrasla aferenta. Ce sa iasa dintr-o tarancuta din Ramnicu Sarat sau Valcea ? De mai si are tupeul sa se ratoiasca la ai de-i spun ca e prost crescuta fie-sa. Orice amarata de-asta care apare pe un post de nisa urmarit de vreo mie de telespectatori se crede vedeta ! Cat de usor s-au erodat cariere – ma rog, locale – , cat de repede au trecut in uitare sau de-a dreptul in penibil niste spicheri si spicherite de o oarecare tinuta. Niciodata un actorache de nivelul Ralea, Cotimanis sau Visu nu va insemna absolut nimic pe scena sau pe ecranul national. In acest interval, de 30 de ani adica, nu s-au invartit decat vorbitori sau „vorbeti”, cum le-ar zice cineva, si nu s-au insailat decat formate de talk-show prin care s-au invartit aceiasi invitati. Toate s-au dus pe apa Sambetei dintr-un motiv foarte simplu, dupa parerea mea : luarea in serios si infatuarea. Libertatea a fost inteleasa in primul rand ca o simpla contestatie, mai mult sau mai putin eleganta. Dar acum parca nivelul intelectual si publicistic au atins pragul cel mai de jos. Orice prost are drept de opinie. E posibil sa vorbeasca despre istorie un L. Muhaiu ? Sau sa dea pilde aD. Pelican ? E posibil sa fie „dom’ prefesor” alde Pieleanu ? Sa nu mai vorbim despre „serviti, va rog !” sau „cireasa de pe tort”, dezastre culinare aduse la nivelul manelelor. Ca sa ai „chefi” bucatari trebuie sa ai sapte sute de ani de-acasa si regi care sa fi stat la masa cel putin paispe ore, ca numitul Ludovic Paispe ! Astia de sunt prezenti pe ecran sunt niste bucatari de birturi de carutasi. Ei analizeaza „cantitativ” portiile de salata, nimic mai mult. Precum mamzela Cosette, fata lui Fantine, ceva spalatoreasa de vase sau organizatoare de portii de cantina !
In cei aproape treizeci de ani trecuti din ’90 nimeni nu a inlocuit emisiunile „Teleenciclopedia” sau „Reflector” sau „Album duminical” si nu s-a itit un om de televiziune macar de talia lui T. Vornicu sau a Sandei Taranu. Si Bocanet copia „Studio 1”, nu era nicio rusine, dar il localiza. Asa aparea un trio Anda-Motu-Tufaru sau un duet Anda-Toma. O actrita de revista ca recent disparuta Stela Popescu avea cuplete remarcabile, al cu dactilografa sau „Tutu lui tatutu” si alcatuia un cuplu reprezentativ impreuna cu Banica senior. Despre Toma Caragiu, Mircea Crisan si despre cei de dinainte nu mai pomenim. Societatea de consum curent si dirijat in care ne balacim presupune o tehnica persuasiva suficient de parsiva pentru a nu fi observata de la bun inceput, dar intrebuintata cu abilitate. La noi nu se remarca decat smecheria traditionala si loviturile telefonate, semnalele propagandistice. Ca sa nu amintim despre delatiunile cu staif, ca suntem o liota de paraciosi. Nu noi si nu toti !
Revista „Literatorul“ a apărut în variantă online. Poezie, proză, atitudini, comentarii scrise cu talent
