Ai o poveste fotografii, sau materiale audio/video care crezi ca merita sa fie publicate?
Scrie-ne pe pont[@]national.ro (fara [ ]) sau completeaza formularul de AICI!
Home » Stop cadru » Musita de pe stecla lambii

Musita de pe stecla lambii

Autor:

Suntem o tara cu mult prea multe canale proprii de televiziune – nu le-am numarat, dar cred ca sunt peste treizeci, fara a le pune la socoteala pe ale din provincie – , care depasesc si puterea de asimilare a receptorului si posibilitatea de a folosi oameni de meserie, extrem de putini de altfel.

 

Aproape toate canalele au pretentia de a fi generaliste, doar doua, trei sunt axate pe o anume specialitate – filme, sport, desene animate, telenovele, manele, muzica popularoasa etc. Cititorii de prompter provin din generatiile scolite rapid la diverse institutii de jurnalistica, ei nefiind nici faimosi si nici macar talentati. Toate televiziunile procedeaza la indigo : un talk-show in ora de maxima audienta  (prime time se cheama!), filme vechi si copii ieftine si decolorate, stiri mici, inventate, interpretate si introduse prin sintagme voit comice. (De exemplu, la cutare dezastru si la cutare pod luat de ape era pus titlul “a venit apa si l-a luat”!). Plus reclamele, care curg de la unele la altele, si astea de o dobitocie fara asemanare! In general, tot ceea ce se programeaza pentru consum pe ecranele noastre cele mici este de o calitate cel putin indoielnica, pentru a nu folosi alte vorbe rele si grele. Calitatea insasi a celor care apar este sub orice limita a bunului simt, ca inteligenta nu le poti cere! Si banii si ifosele curg precum boarea din floarea de mac, curg soios peste umerii obrajilor acestor natafleti ai imaginii. Am mai auzit de la altcineva ca aparitiile pe stecla sunt, se zice ca in general, platite! Pai asa mai venim de-acasa, se mai intelege cate ceva. Chiar si in televizia publica sunt neste lefuri de te apuca ameteala (bine ca a plecat Giulgiu, baietul cela cu mult rumegus intelectual care se spune ca a dat tunuri marete! ). Nota bene : a aparutara un canal de-I zice Telestar 1 si de da capodopere italienesti din anii ’60, dar cu o imagine ingalata si ingrozitor de prost traduse! Cred ca sunt zilieri de-astia pripasiti pe-acolo de se considera italienisti.

Caracteristicile acestor emitatori de imagini ar fi urmatoarele : au reusit sa perverteasca gustul estetic al publicului, au reusit sa faca din orice fenomen marginal un eveniment, au propus o alta scara de valori, artificiala, in deplina nonconcordanta cu piata pe care atat de tare o glorifica (elita faurita de ei este forjata la focul acelorasi vapai ale regimului de mai inainte, fara confruntare, o umflare peste masura intretinuta de niste autodeclarati lideri de opinie! ), au facut din derizoriu si din bufoneria cea mai vulgara divertisment, au intrerupt orice fel de dezbatere serioasa si de atitudine critica propunand surogate culturale si asa-zise dezvaluiri socante si fara nici un fel de semnificatie, au preluat retete de comportament politic occidental exaltand proprietatea, individualismul, succesul imediat, redefinirea familiei si a credintei, transpunandu-le la modul oriental, prin impunere, nu prin libertatea concurentei. Au creat, intr-un cuvant, haosul, taman acel “haos constructiv” despre care vorbesc neoconii! Dar pana la chestii de-astea inalte, vaz ca incepe sa-i macine complexul apartenentei la Dinamo. Macar de-ar fi Dinamo Bucuresti!

Multi dintre cei promovati pe micile geamuri siclite sunt de o anumita parte, scoliti in acelasi loc si mesteca si amesteca aceleasi poncife si idei primite de-a gata. (Astfel, un anonim sustinea ca in sectorul privat se lucreaza curat si cu spor, in raport invers cu functionarii publici. Fals, in sectorul privat este cea mai mare bulibaseala, cea mai mare evaziune, cel mai mult tupeu birocratic, cel mai mult dezinteres si n-ai nici macar cui reclama, caci patronii alora sunt spoitorii de ieri!). In vremea din urma vaz o gramada deschisa de insi care au dat literatura pe care au facut-o, cu cat talent i-a inzestrat Dumnezeu, pe analize politice scalciate precum bocancii lui Chaplin. Macar uriasul Charlot a avut ideea sa puna pingelele pe masina de gatit ! O fi mai de cinste sa te chemi analizator politic decat profesor sau scriitor? Analizator aduce a achizitor. Achizitor de la ORACA sau de la ORACOL!

Mai e de observat ca nu exista libertate a cuvantului atata vreme cat la fiecare dezbatere despre nimic apar aceleasi personaje din aceeasi faina de trei nule, sa nu zic mai mult. Nu exista confruntare de idei, nu exista dialog, ci numai monologuri si discursuri paranoice si, mai grav decat toate la un loc, nu exista o limba romana vorbita corect. Chiritoaia lui Alecsandri imita frantuzismele, acum maimutarim americanismele internationalizate in colonii. (Oricum, Franta, spre deosebire de America de Nord, este o mare cultura ! ). Ce mai, un talmes-balmes ce va impinge insasi cultura romana, atat cat este, spre nicaieri, din nefericire.



Comenteaza pe Facebook


Ziarul National
Recomandarile zilei 18-12-2017
 
Multumim pentru apreciere!
NU, multumesc!